Despre fericire

...defapt un discurs explicit despre sinele experimental şi sinele memoriei, şi în ultima instanta despre deosebirile dintre SINE şi ego.





selectaţi limba, pentru a vizualiza traducerea

Detaşare de drama de zi cu zi...

Detaşare de drama de zi cu zi...


"Pentru propria voastră dezvoltare, este esenţial sa acceptaţi conceptele cu care sunteţi în rezonanta şi sa ignoraţi restul. Adevărul este un lucru personal şi intim, diferit pentru fiecare. Reţineţi doar ceea ce vi se pare bine şi corect, iar restul lăsaţi-l deoparte. Cel mai mare dar cu care v-a înzestrat Spiritul este puterea de a alege, pe care o deţineţi fiindcă aveţi liber arbitru!"


Cei care va adaptaţi deja vieţile la a cinsti nevoile pe care le aveţi în aceste energii care se modifica veţi duce o viata mai uşoară. Cât ii priveşte pe cei care simt nevoia de a face schimbări (şi ştiu ce anume trebuie schimbat, însa nu fac nimic) rămâne şi aceasta o alegere.


Când alegeţi din frica, alegeţi o cale mai joasa!
Oricând aveţi de ales, sa ştiţi ca exista mai mult decât o simpla opţiune intre da şi nu, intre a rămâne sau a pleca.
Întotdeauna exista o a treia sau o a patra alternativa de luat în considerare.


Calea non-acţiunii ii da semnal Universului din jurul vostru sa facă ce vrea el şi nu ce vreţi voi. Pe aceasta cale, Legea Atracţiei va aprofunda lecţiile, făcându-va sa va simţiţi loviţi de întorsăturile misterioase şi incontrolabile ale vieţii. Aceasta este vechea cale, modul cel învechit, din 3D, de a vedea viata-separatist şi bazat pe frica în care va lăsaţi viata sa ia controlul asupra voastră.


Uneori, când va este greu sa luaţi o decizie, o alegere înţeleaptă este sa spuneţi: “ Da, ştiu ca răspunsul se afla undeva, doar ca nu ştiu încă unde şi cum sa-l găsesc.”


Este mult mai productiv sa constataţi ca nu aveţi toate informaţiile, decât sa va blocaţi sau sa renunţaţi, fiindcă nu aveţi nicio soluţie. Unii se silesc sa facă o alegere pe care, în străfundul inimii, o simt ca nefiind cea mai buna, dar o fac pentru ca le suna bine în minte.


Iată momentul în care va rugam sa va amintiţi de Sincronizarea Divina. Chiar dacă soluţia cea buna nu este evidenta, nu trageţi niciodată concluzia ca ea nu exista!

Puteţi vedea aerul? Nu. El exista? Da. V-ar lipsi dacă ar dispărea – chiar dacă nu-l puteţi vedea? Foarte mult! Ati şti pe loc, fiindcă nu aţi mai putea sa respiraţi. Toate aceste exemple au legătură cu forţele invizibile ale energiei, pe care le folosiţi zi de zi şi pe care le consideraţi ca fiind de la sine înţelese.

Toate soluţiile şi răspunsurile exista în voi, chiar dacă nu le puteţi vedea încă! De ce lucrurile bune nu pot fi simple? De ce nu se poate ca soluţiile cele mai bune sa fie uşoare? Daca credeţi ca orice răsplată nu poate veni decât după o munca asidua şi grea, atunci aceea este calea pe care aţi ales sa v-o impuneţi.

Daca asta aşteptaţi de la viata, atunci asta va fi ceea ce veţi crea. Convingerile voastre va creează realitatea! Realitatea voastră duala este astfel conceputa, astfel încât sa conformeze nivelului vostru de vibraţie.


Orice se întâmpla în jurul şi înăuntrul vostru poate fi considerat şi explicat din perspectiva lecţiilor de viata pe care sufletele voastre cauta sa le înveţe. Multe situaţii de criza sunt lecţii care nu vi s-au prezentat când v-ar fi fost uşor sa le faceţi, iar în prezent iau proporţii care creează perturbaţii.


Daca aţi studia evoluţia acestor situaţii, aţi vedea momentele în care au devenit obstacole, în care concluziile comunicaţiei au blocat potenţiala rezolvare, iar focalizarea asupra unei situaţii sau ignorarea ei au schimbat cursul lucrurilor, într-o direcţie sau alta.


Poate fi foarte constructiv sa va uitaţi în urma, ca sa vedeţi greşeala şi sa nu o repetaţi. Întoarcerea în trecut poate fi şi foarte distrugătoare, dacă va împotmoliţi în el, spunându-va ca ar fi trebuit sa faceţi asta sau cealaltă, numai sa fi ştiut… Pai, dacă aţi fi ştiut, lecţia nu ar fi existat!


Detaşaţi-va de drama experienţei prin care treceţi şi priviţi-o fără patima!
Care e cel mai mare rău care vi s-ar putea întâmpla, dacă faceţi aceasta alegere? Cei care refuza sa aleagă îşi vor da seama ca viata alege în locul lor. Daca nu va îngrijiţi de viata voastră, în aceste noi energii, viata va va obliga sa repetaţi lecţia pe mai multe cai.


Frumuseţea puterii voastre consta în capacitatea de a învăţa din alegerile voastre, de a va schimba mentalitatea şi de a alege din nou! Asa progresează sufletul – şi Nu stand pe loc."


Extras din cartea "Cercul Gratiei", Edna G. Frankel, Editura For You

Rugăciunea Abandonării

A te abandona lui Dumnezeu, nu înseamnă a fi pasiv, ci a face tot ce este "omeneşte " posibil, după care, laşi restul în grija LUI !


De ce eşti agitat? Lasa-Ma sa am Eu grija de problemele tale. Eu voi fi Cel Care se va gândi la ele.
Nu aştept altceva decât sa te predai Mie. Eu intervin numai atunci când tu ştii cum sa te abandonezi în întregime, atunci nu mai trebuie sa-ţi faci griji de nimic.
Spune adio tuturor temerilor şi descurajărilor tale. Pari ca nu ai încredere în Mine.
Sa te abandonezi înseamnă sa iţi întorci gândurile de la toate problemele tale.
Lasa totul în mâinile Mele, spunând “Faca-se voia Ta, Doamne. Gândeşte-te Tu la asta!”.
Asta înseamnă “Doamne, Îţi mulţumesc pentru ca ai luat totul în mâinile Tale şi vei rezolva asta pentru binele meu cel mai înalt!”.
Aminteşte-ţi ca gândindu-te la consecinţele unui lucru este contrar abandonării, asta înseamnă ca tu te îngrijorezi ca situaţia nu va avea rezultatul dorit.
Astfel demonstrezi ca nu crezi în Iubirea Mea pentru tine. Vei dovedi ca tu nu consideri ca viata ta se afla sub controlul meu şi ca sunt lucruri care-Mi scapă.
Nu te gândi niciodată “Cum se va sfârşi asta? Ce se va întâmpla?”.
Daca cedezi acestei tentaţii dovedeşti ca nu te încrezi în Mine.
Vrei sa ma ocup Eu de ea, da sau nu?
Atunci trebuie sa încetezi sa te mai nelinişteşti pentru asta.
Te voi îndruma numai dacă mi te predai complet iar când va trebui sa te conduc pe o cale diferita de cea pe care te aştepţi, te voi purta pe bratele Mele, voi fi mereu cu tine.
Ceea ce te tulbura serios este gândul, îngrijorarea, obsesia, voinţa ta de a te descurca singur, cu orice preţ.
Eu pot face atât de multa bucurie când omul, atât în nevoile lui materiale, cât şi spirituale, se îndreaptă spre Mine spunând: “Gândeşte-Te Tu la asta!” şi apoi stai liniştit...
Vei primi foarte mult dar numai când tu, în rugăciunea ta, te vei baza complet pe Mine.
Tu te rogi Mie doar atunci când suferi şi te aştepţi ca Eu sa intervin dar în modul dorit de tine.
Nu te încrezi în Mine, ci doreşti ca Eu sa ma adaptez cerinţelor tale.
Nu crede ca cei bolnavi, care cheamă doctorul, sugerându-i tot timpul tratamentul pe care ei îl socotesc potrivit. Nu face asta, ci mai degrabă, chiar în circumstanţele triste, spune : « Doamne, Te preamăresc şi Îţi mulţumesc pentru acesta problema, pentru aceasta lipsa. Ma rog ca Tu sa aşezi lucrurile cum doreşti pentru aceasta viata terestra, vremelnica.
<>
Uneori simţi ca dezastrele cresc în loc sa se diminueze.
Nu te agita. Închide-ţi ochii şi spune-Mi cu credinţă : « Doamne, facă-se voia Ta ! Îngrijeşte-te Tu de asta ».
Si când spui astfel, Eu realizez şi un miracol dacă este nevoie.
Eu ma gândesc la asta numai când tu te încrezi total în Mine.
Eu ma gândesc întotdeauna la tine, dar te pot ajuta numai când tu te bazezi total pe Mine

Principiile filozofiei Huna

Ideea fundamentala a filozofiei Huna este ca fiecare dintre noi creează o experienţă personala a realităţii, prin credinţele, interpretările, acţiunile şi reacţiile noastre şi prin gânduri şi sentimente.
Nu numai ca realitatea este creata de noi, dar tot noi suntem deja co-creatori, împreună cu Universul însuşi. Huna ne învaţă sa facem asta, în mod conştient.
Este adevărat ca aceasta idee nu-i aparţine numai filozofiei Huna. Teoretic, ea se regăseşte în toate religiile cunoscute, deşi mai mult în învăţăturile esoterice. Din păcate, este adeseori uitata şi rareori este studiata profund şi practicata.
Tendinţa moderna de a separa religia sau învăţăturile spirituale, de celelalte aspecte ale vieţii, este o forma arbitrara şi falsa de abordare. Doctrina Huna afirma ca toate sistemele, categoriile, clasificările şi diferenţierile sunt propriile noastre invenţii şi ca este pe de-a întregul posibil sa restructuram totul, în alt mod.
Asta nu înseamnă ca a face o clasificare este ceva greşit în sine, atâta vreme cât foloseşte unui scop bun, dar atitudinea Huna acorda importanta faptului ca noi suntem cei care clasificam şi ca, în spatele tuturor sistemelor, se manifesta - deşi imperceptibila, pentru majoritatea oamenilor - aceeaşi unitate esenţială, aceeaşi armonie fundamentala pe care noi o numim Dumnezeu şi care, totuşi, nu are acelaşi înţeles pentru toată lumea.
In filozofia Huna, Dumnezeu şi Universul (perceput ca tot ceea ce este, a fost şi va fi) sunt unul şi acelaşi lucru. Toţi întemeietorii marilor religii ale lumii sunt de acord cu aceasta, deşi adepţii lor tind sa se agate de clasificări şi separări. In limba hawaiiana,
numele acestei prezente eterne şi infinite este Kumulipo, tradus, de regula, ca "sursa infinita a vieţii", dar care mai poate însemna şi "marele Mister".
De menţionat este ca fiecare silaba a acestui nume poarta în ea conotaţia de "unire", înţelegând prin aceasta ca unirea cu misterul este atât posibila, cât şi benefica. Si, nu din întâmplare, ambele silabe ale cuvântului Huna, "secretul", mai înseamnă şi "unitate".
Iata, în continuare, care sunt principiile de baza ale acestei doctrine.

1. IKE − Lumea este asa cum crezi tu ca este.
Acesta este principiul de baza al filozofiei Huna şi înseamnă ca noi ne cream propriul nostru univers, pe baza experienţelor personale, dar şi prin impactul asupra realităţii, a credinţelor, obiceiurilor, aşteptărilor, atitudinilor, dorinţelor, temerilor, judecăţilor,
sentimentelor, prin gândurile şi acţiunile noastre persistente. Acest principiu mai conţine şi ideea ca, prin schimbarea modului predominant de gândire, schimbi propria ta lume şi, totodată, interacţiunile cu restul universului, ceea ce face ca şi restul universului sa "reacţioneze" corespunzător.
Deci: noi ne cream lumea, în fiecare clipa, iar cu cât suntem mai atenţi, cu atât vom fi mai precişi în ceea ce cream.

2. KALA − Nu exista limite, tot ceea ce gândim este posibil!
Nu exista limite reale intre noi şi corpul nostru, intre noi şi alţi oameni, intre noi şi lume, sau intre noi şi Dumnezeu. Orice împărţire sau diferenţiere folosita în prezentare are doar un rol de convenţie, care sa-i asigure funcţionalitatea. Cu alte cuvinte, clasificarea este doar o iluzie folositoare. O semnificaţie suplimentara a acestui principiu este aceea ca potenţialul creativ este nelimitat. Putem crea, într-o forma sau alta, tot ceea ce ne imaginam.

3. MAKIA − Energia urmează calea atenţiei şi invers.
Gândurile şi sentimentele stăruitoare – de care suntem pe deplin conştienţi, sau nu –au întotdeauna un suport energetic. Atenţia direcţionată este un canal atât pentru fluxul energiei biologice, cât şi pentru cel cosmic.

4. MANAWA − Acum este momentul pentru putere; sa nu ne dispersam atenţia în ce a fost sau va fi (trecut sau viitor)
Nu suntem legaţi de nici o experienţă a trecutului şi de nici o percepţie a viitorului.
In momentul prezent, avem puterea de a schimba credinţele false şi obiceiurile negative care ne limitează, astfel încât sa plantam conştient seminţele unui viitor pe care-l alegem.
Pe măsură ce ne schimbam "conţinutul" mentalului, schimbam experienţa de viata şi nu este nici o putere adevărată în afara noastră, care ni s-ar putea opune,pentru ca Dumnezeu este înăuntrul nostru. Suntem liberi, doar în măsura în care conştientizăm acest lucru şi acţionăm ca atare, precum o fiinţă libera.

5. ALOHA − A iubi înseamnă a fi fericit cu ceea ce ai.
Pe măsură ce gândim ce ar putea sau am vrea sa se întâmple, suntem extraşi din câmpul de iubire necondiţionată.(acceptarea)
Universul exista datorita iubirii în cele doua aspecte ale sale: de a fi şi de a deveni.
Oamenii exista datorita iubirii, chiar şi atunci când nu recunosc aceasta. Insa, când recunosc iubirea, ei sunt fericiţi asa cum sunt şi sunt fericiţi pentru ceea ce au devenit, trăind iubirea.
In filozofia Huna, iubirea conştientă este cea care creează fericirea. Nu este doar un efect colateral. Totul funcţionează mai bine, este mai bun, mai luminos şi generator de armonie, atunci când acest principiu al iubirii este urmat în mod conştient.
Iubirea este singura etica necesara în filozofia Huna.

6. MANA − Toată puterea vine din interior. Ai încredere în tine însuti!
Dupa cum s-a spus şi înainte, nu exista nici o putere în afara noastră, pentru ca puterea lui Dumnezeu – sau Universul – lucrează în viata noastră, prin noi. Noi suntem canalul activ, mai mult sau mai puţin conştient, al acelei puteri, iar alegerile şi deciziile noastre doar o direcţionează. Nimeni nu poate avea putere asupra noastră, sau asupra destinului nostru, dacă nu-l lăsăm sa o facă.

7. PONO − Eficienta este măsura adevărului. Fii creativ!
Într-un univers infinit, nu poate exista un adevăr absolut, în afara de Dumnezeu. In schimb, trebuie sa existe şi un adevăr fundamental, la nivelul individual de conştiinţă.
Acest principiu este unul foarte practic, care ne permite organizarea informaţiei în cel mai potrivit mod pentru atingerea scopului propus, asa încât "faptele" şi acţiunile noastre sa nu împiedice manifestarea acestei legi.
Toate tehnicile folosite In Huna pornesc de la aplicarea acestor principii. Ceea ce face Huna atât de folositoare pentru transformarea spirituala, este faptul ca e bazata pe principii şi nu pe tehnici şi ca, în acest fel, putem cauta mereu cele mai simple tehnici care sa servească scopului propus şi care sunt circumscrise acestor principii.
Odată cunoscute principiile, putem înţelege adevărata natura a tuturor tehnicilor şi le putem crea pe ale noastre.
Acum, propria noastră dezvoltare şi perfecţionare este în mâinile noastre, iar aceasta cunoaştere este o unealta preţioasă în transformarea conştiinţei. Pe măsură ce o folosim şi pe măsură ce trăim conform principiilor sale, ne descoperim "semnele", jaloanele care sa ne conducă spre înălţare.
Filosofia Huna aduce în atenţia noastră trei diamante de cunoaştere, dezarmant de simple:
Binecuvântează clipa prezenta.
Crede în tine însuţi.
Aşteaptă-te la tot ce este mai bun.
Pe măsură ce puterea din spatele acestor cuvinte simple este înţeleasă şi experimentata, devenim din ce în ce mai capabili sa ne cream propria fericire şi sa ne construim, în mod liber, destinul.

MODALITĂŢI SIMPLE DE ILUMINARE :Eu şi ceilalţi

Exista multe cuvinte care încearcă sa definească ce înseamnă a fi total expansionat : conştiinţă totala infinita, completitudine, libertate absoluta, iubire divina, extaz atemporal, siguranţă deplina, stabilitate eterna, inteligenta cosmica suprema, compasiune universala infinita.
Sa ne ocupam aici, în continuare, de aspectul STABILITĂŢII.
Absoluta stabilitate etern-durabila a interacţiunilor intre fiinţe exista spontan la nivelul SPAŢIULUI, deoarece aici toate relaţiile (legăturile) sunt permanente, în virtutea faptului ca fiinţele implicate au acelaşi nivel comun de expansiune.(de vibraţie)
La nivelele mai contractate,însă,unde, prin definiţie, exista o anumita "restrângere " a conştiinţei,stabilitatea interacţiunilor nu mai este durabila.Atunci când intram în contact cu fiinţe, ale căror vibraţii sunt mult diferite de ale noastre, resimţim în mod firesc instabilitate, suspiciune, nesiguranţă şi teama.
Daca celalalt are nivel mai înalt de vibraţie va tinde spontan, şi în mod conştient, sa-mi ridice nivelu vibrator pentru a ma aduce la nivelul lui.Eu, dimpotrivă, voi avea tendinţa, de cele mai multe ori inconştient, sa-i cobor nivelul vibrator .
Daca celalalt are nivel inferior de vibraţie va tinde, de cele mai multe ori inconştient, sa-mi coboare nivelul vibrator, pentru a ma aduce la nivelul lui.Eu, dimpotrivă, voi avea tendinţa sa-i ridic nivelul vibrator mai scăzut decât al meu.
Nu opune nici o împotrivire vibraţiilor altor fiinţe, acorda libertate totala expansiunii sau contracţiei tuturor celorlalte fiinţe.
Daca tu, de exemplu, iţi iubeşti ignoranta în care exişti mai mult decât iubeşte cineva cunoaşterea expusa aici, atunci TU EŞTI PE UN NIVEL MAI ELEVAT DECÂT ESTE CELALALT.
Nu exista aproape nici o evidenta exterioara care sa ne arate cât de mult sau cât de puţin se iubeşte celalalt pe sine însuşi, deoarece o fiinţă umana poate avea o viziune limitata de propriul sau nivel şi, de aceea, ceea ce vede ea în celalat este, într-un anume sens, ea însăşi.
Un proverb spune, în aceasta direcţie,ca :
"II JUDECAM ADESEA PE CEILALŢI DUPĂ PROPRIA NOASTRĂ PERVERSITATE".
Nu contează cât de stupizi, confuzi sau lipsiţi de iubire pot apare, în viziunea noastră, ceilalţi oameni:
NOI NU AVEM DREPTUL SA TRAGEM CONCLUZIA PRIPITA CA ACEŞTIA AU UN NIVEL DE CONŞTIINŢĂ INFERIOR NOUA.
Poate ca, uneori, ei trăiesc o extrem de intensa iubire, în direcţii pe care noi ori nu le înţelegem deocamdată, ori nu le percepem încă.Felul în care noi ii vedem pe ceilalţi este funcţie de propriul nostru nivel vibrator.
Sa nu uitam ca omul asa-zis " obişnuit " este adesea unealta înţeleptului, iar cel ce nu-şi iubeşte unealta de care se foloseşte, detaşat, este adâncit în eroare.Sa ne amintim în permanenta ca fiinţele pe care le consideram acum vulgare, non-spirituale, stupide, nebune, aceste fiinţe, chiar fără sa ştie,ne pot ajuta foarte mult sa ne iluminam,
DACA vom învăţa sa le iubim detaşat şi sa iubim ATITUDINEA noastră fata de ele.
Sa respectam, prin urmare, la ceilalţi oameni, dreptul de a fi exact asa cum sunt.
Negând unei fiinţe libertatea de a fi în ignoranta şi de a greşi, noi greşim, de asemenea.
A lăsa altora libertatea de a fi prosti, ignoranţi, limitaţi, inconştienţi, este un pas extrem de important pe calea progresului spiritual; şi acest pas îl putem face cu uşurinţă ,în fiecare zi. Noi toţi, fiecare dintre noi, suntem canale de energie, prin care se revarsă - mai mult sau mai puţin, în funcţie de aspiraţia fiecăruia- beatitudinea spirituala suprema ; ori, pentru ca aceasta revărsare sa fie continua şi totala, tot ceea ce trebuie sa facem este sa fim canale total deschise.
Daca stam şi privim, în permanenta, numai Soarele, viziunea noastră asupra lumii poate fi considerata distorsionata de lumina extraordinar de puternica.
Dar dacă stam, însă, în asa fel încât lumina soarelui sa ajungă la celelalte fiinţe PRIN NOI, vom percepe în permanenta, mult amplificata, frumuseţea şi perfecţiunea lumii şi vom cunoaşte, în noi înşine, gloria eterna a CREAŢIEI.

Tot despre "UMBRA"

"Frica noastră de schimbare, de a păşi în sfera unor noi realităţi, este atât de adâncă, încât ne agăţăm cu disperare de lumea pe care o cunoaştem. Adeseori confundam familiaritatea cu siguranţa. Confortul perceput a ceea ce este familiar ne face sa trăim iluzia propriilor povesti. Însă întrebarea asupra căreia ar trebui sa meditam este:"Suntem cu adevărat în siguranţă, în cadrul acestor povesti?"

In loc sa riscam, ne agăţăm de ceea ce avem şi ne opunem incertitudinii necunoscutului.


Am citit cândva o poveste despre o femeie care a înnotat de-a lungul unui lac, ţinând o piatra în mana. Când aceasta femeie s-a apropiat de mijlocul lacului, a început sa se scufunde din cauza greutăţii pietrei.


"Arunca piatra!", i-au strigat nişte oameni de pe mal. Insa femeia a continuat sa înoate, dispărând din când în când sub apa."Arunca piatra" strigau mai puternic cei care priveau. Femeia a ajuns în centrul lacului şi părea ca nu mai are putere. Din nou, oamenii o îndemnau :"Arunca piatra". In clipa în care femeia a dispărut sub apa pentru ultima oara, au auzit-o spunând: "Nu pot. Este a mea."


Majoritatea dintre noi am petrecut prea mult timp împotrivindu-ne dramelor şi nu am cautat înţelepciunea din fiecare aspect, credinţă şi circumstanţă nedorita. Împotrivirea ne închide în interiorul durerii emoţionale a unei situaţii, în realitatea pe care vrem cel mai mult sa o schimbam. Rezistenta apare din dorinţa ca situaţia şi circumstanţele din prezent sa fie diferite.


Pana şi cea mai mica năzuinţă ca lucrurile sa se schimbe poate crea stări multiple de împotrivire interioara. Fie ca ne opunem întregii povesti sau unei anumite părţi, aceasta rezistenta ne creează dezechilibre lăuntrice. Acţionează pe post de lipici, ataşându-ne chiar de sentimentele şi credinţele de care vrem cel mai mult sa scăpăm.


Deşi pare o acţiune inversa, primul lucru pe care trebuie sa-l facem pentru a ne vindeca este sa acceptam tot ce am respins. Ceea ce respingeţi persista. Daca interpretaţi aceasta fraza cu inima, veţi avea puterea de a face schimbări permanente şi sănătoase în toate domeniile existenţiale.


Majoritatea oamenilor continua sa-şi urască unele aspecte din viata. Nu contează ipostazele despre care este vorba-relaţiile, părintii, felul în care arata trupul sau veniturile-deoarece împotrivirea şi vindecarea nu se împacă. Aşadar, în cazul în care alegeţi sa respingeţi ceva în viata-dacă judecaţi, urâţi sau dispreţuiţi acel aspect- va garantez ca problema va persista.


Împotrivirea ne neaga liniştea interioara şi finalul fericit pe care ni-l dorim. Este motivul pentru care rămânem mereu la fel. A ne opune în a păşi mai departe şi în a ne înfrunta problemele reprezinta cauza comportamentelor noastre repetitive. Respingerea a ceea ce este ne goleşte de energie vitala şi ne blochează fluxul natural al evoluţiei.

Pentru a ne transcende suferinţa, trebuie sa ne depăşim instinctul de a tine strâns şi, totodată, sa ne predam alternativei de a nu mai opune rezistenta. Orice dorim sa schimbam, lucrurile de care ne este frica, care ne supară sau refuzam sa le acceptam, ne vor menţine legaţi de trecut, ataşaţi de poveştile noastre şi de credinţele umbrei care le conduc.


Abandonarea în fata a ceea ce este ne cere sa ne înmuiem inimile, sa renunţăm la aşteptările care subzista în poveştile noastre şi sa acceptam orice ne prezintă viata. Renunţarea în fata tuturor ingredientelor care ne alcătuiesc viata ne invita sa ne ascultam cu urechi sincere mesajul mai adânc al durerii, fără sa fim opriţi de concluziile obişnuite emise de cutia umbrei. Numai atunci când vom accepta faptul ca ne agăţăm de confortul poveştilor noastre, vom putea renunţa la a mai opune rezistenta şi vom dobândi inţelepciunea provenita din experienţele de viata.


Doar prin luarea unei decizii de a ne folosi poveştile ca sa ne iubim pe noi înşine, mai degrabă decât sa ne pedepsim prin intermediul lor, vom reuşi sa ne eliberam pentru a le utiliza în scopul în care au fost create.


Va promit ca, dacă nu mai opuneţi rezistenta, dacă va daţi demisia din poziţia de Director General al Universului şi renunţaţi la rolul principal al dramei voastre, viata vi se va simplifica şi veţi reuşi sa va auziţi chemarea profunda a sufletului!



Fragment din "Secretul Umbrei: Puterea de a-ţi asuma propria poveste", Debbie Ford, Editura For You

O Lege Spirituala

Primavara

Kitaro-Spiritual Garden

Ce este viata ?

Corpul nostru este format din miliarde de celule care intră în diverse combinaţii până formează corpul. Dacă le-am privi la microscop le-am vedea îndepărtate ca stelele pe cer. Dacă am aduna toate nucleele atomilor din noi şi electronii lor, singurele elemente “solide” din noi, nu am umple o nucă. Fiecare dintre noi suntem energie şi informaţie spaţializată, suntem o parte din Întreg.
Cercetările privind ADN-ul arată că ,cromozomii se comportă ca şi computere holografice. Fiecare dintre noi ne comportăm ca şi computere holografice în interacţiune cu Întregul. Aceasta explică cum de putem fi ajutaţi, prin stimularea resurselor noastre interne, chiar şi de la distanţă, când ne aflăm în situaţii foarte grele, unele chiar nerecuperabile clasic medical.
Toate formele de viaţă sunt sisteme de energie, care transmit semnale şi vibraţii. Noi - corpul nostru fizic, emoţional, mental şi spiritual - suntem câmpuri de energie în mişcare, cu toţii rezonând şi vibrând la propria noastră frecvenţă de vibraţie unică şi transmiţând unde de energie. Prin acestea suntem în legătură cu întreaga creaţie şi în primul rând cu cei apropiaţi nouă: copii, neamuri, prieteni …
Viaţa este o şcoală a creşterii armoniei sufletului nostru cu Întregul. În parabola fiului rătăcitor Iisus ne descrie călătoria de la perfecţiunea inconştientă, prin imperfecţiunea aparentă şi „rău”, până la perfecţiunea conştientă. Fiecare trebuie să ne urmăm propria cale. O credinţă devine eliberatoare numai prin experienţă proprie.
Indicatorul nivelului de armonie este bucuria.
Muntean Ioan (Alchimie Spirituala)

MOTORUL SCHIMBĂRII

MOTORUL SCHIMBĂRII

Dorinţele nu apar pur şi simplu din neant. Ele se formează în mod inconştient în interiorul nostru şi ies la suprafaţă doar când devin ceva definibil, cum ar fi, „Vreau o pizza”. Înainte de aceasta, dorinţele nu sunt simţite, sau în cel mai bun caz sunt simţite ca o nelinişte. Noi toţi am experimentat acest sentiment de a dori ceva, dar ceva ce încă nu ne dădeam seama ce este. Aceasta este o dorinţă ce încă nu a ajuns la maturitate.
Plato, spunea cândva, „Nevoia este mama invenţiei” şi avea dreptate. In mod similar, Cabala ne învaţă ca singurul mod în care putem învăţa ceva este ca întâi sa dorim sa învăţăm acel lucru. Este o formula foarte simpla: când dorim ceva, facem ceea ce este necesar pentru a obţine acel lucru. Ne facem timp, ne adunam forţele şi ne dezvoltam abilităţile necesare. Rezulta din toate acestea ca motorul schimbării este dorinţa.

Totuşi, aceste dorinţe nu pot satisface în forma lor naturala, atunci când sunt centrate pe sine. Aceasta deoarece atunci când ne împlinim o dorinţă, noi o anulam, şi dacă anulam dorinţa pentru ceva, nu ne mai putem bucura de ea.
De exemplu, gândiţi-va la mâncarea voastră preferata. Acum, imaginaţi-va pe voi într-un restaurant renumit, stând confortabil la o masa, în timp ce zâmbitorul chelner va aduce un platou acoperit, îl aşează în fata voastră şi îndepărtează capacul. Hm mm... acea delicioasa scena familiara! Va bucuraţi de ea deja? Corpul vostru o face; de aceea secreta sucuri digestive doar la gândul acestui meniu.
Dar în momentul în care începeţi sa mâncaţi, plăcerea se diminuează. Cu cit mai sătui sunteţi, cu atât mai putina plăcere deriva din mâncatul în sine. In final, când v-aţi saturat pe deplin, nu va mai puteţi bucura de acea mâncare şi va opriţi din mâncat. Nu va opriţi din cauza faptului ca sunteţi sătui, ci deoarece mâncatul nu mai este atât de distractiv atunci când ai stomacul plin. Aceasta este egoismul de forma Catch-22 – dacă obţineţi ceea ce va doriţi, nu mai doriţi acel lucru.
De aceea, deoarece nu putem trai fără plăcere, trebuie sa cautam tot timpul, plăceri din ce în ce mai noi şi mai mari. Facem acest lucru, dezvoltând noi dorinţe, care deasemeni vor rămâne nesatisfăcute. Este un cerc vicios. In mod clar, cu cât ne dorim mai mult, cu atât mai goi ne simţim. Si cu cit mai goi ne simţim, cu atât mai frustraţi devenim.
Si deoarece ne aflam acum la cel mai intens nivel al dorinţelor, din istoria noastră, nu putem evita concluzia ca astăzi suntem mai nesatisfăcuţi ca oricând, chiar dacă avem mult mai multe decât părintii noştri şi decât strămoşii noştri. Contrastul dintre ceea ce avem, pe de o parte, şi sentimentul în creştere al stării de insatisfacţie, pe de alta parte, este esenţa crizei prin care trecem astăzi. Cu cit devenim mai egoişti, cu atât mai goi ne simţim, cu atât mai acuta este criza.
Dupa cum am văzut mai înainte, cu cit mai mult dorim, cu atât mai goi ne simţim. De aceea, începând de la sfârşitul secolului 20, umanitatea a experimentat cea mai mare goliciune pe care a experimentat-o vreodată.
Corectarea începe când o persoana îşi da seama ca natura sa egoista este sursa a tot ce este rău. Este o experienţă foarte personala şi foarte puternica, dar invariabil aduce persoana în faza de a dori schimbarea, de a se muta de la egoism la altruism.
Cu cit devenim mai conştienţi de egoismul nostru, cu atât mai mult vom dori sa schimbam natura noastră înspre altruism.
Ne aflam în plina criza – una foarte mare. Chiar dacă nu am fost răniţi de aceasta, nu avem nici o garanţie ca în final nu se va întâmpla acest lucru. Se pare ca nu exista domeniu în care criza sa nu-şi fi lăsat amprenta, fie ca e vorba de viata personala, de societatea în care trăim, sau de Natura.
Crizele în sine, nu sunt neapărat negative; ele doar indica, ca starea prezenta s-a întrecut pe ea însăşi, şi ca este momentul sa trecem la următoarea faza. Democraţia, revoluţia industriala, eliberarea femeii, fizica quantica, toate acestea au apărut ca rezultat al crizei în domeniul respectiv. De fapt, tot ce exista astăzi este rezultatul unei crize trecute.
Criza de astăzi nu este diferita în fond, de cele din trecut; totuşi, este mult mai intensa, afectând întreaga omenire.Dar la fel ca orice criza, este o oportunitate de schimbare, o trambulina pentru dezvoltare. Daca alegem corect, toate greutăţile ar putea sa dispară pur şi simplu.
Dar pentru ca acestea sa se întâmple, trebuie sa dorim sa se întâmple şi sa alegem ceea ce Natura doreşte ca noi sa alegem – Unitate, în locul alegerii noastre prezente, de separare.
De ce atunci, nu dorim sa ne conectam? De ce ne separam unii fata de ceilalţi? Cu cit progresam mai mult, şi cu cât mai multe cunoştinţe dobândim, cu atât mai deconectaţi devenim.
Cunoaşterea a fost întotdeauna considerata o avere.
Dar cum putem determina cine are dreptul sa cunoască? Oare faptul ca deţin exclusiv o părticică de informaţie, îmi da dreptul sa o ţin ascunsa? In mod normal, nici o persoana nu ar fi de acord cu ideea ca nu este demn pentru cunoaştere; de aceea noi încercăm sa „furam” orice informaţie dorim, şi care nu este accesibila altfel.
Oameni au început sa-şi folosească cunoaşterea pentru a câştiga plăceri materiale.
Pe măsura ce devenim mai puternici, suntem mult mai tentaţi sa ne folosim puterile ca sa obţinem ceea ce ne dorim.
Adevărul despre egoism nu este ca natura umana este egoista; este ca Eu sunt un egoist. Prima data când ne confruntam cu propriul egoism, este o experienţă care chiar ne trezeşte. Si ca orice lucru care ne trezeşte, ne da o imensa durere de cap.
Când o noua dorinţă apare, aceasta crează noi nevoi. Si când cautam moduri în care sa satisfacem aceste nevoi, ne dezvoltam şi ne îmbunătăţim minţile. Cu alte cuvinte, este evoluţia dorinţei de a primi plăcere, care crează la rândul sau evoluţie.
Intensitatea plăcerii depinde de intensitatea dorinţei. Pe măsură ce saţietatea creste, dorinţa scade proporţional. De aceea, atunci când dorinţa dispare, dispare şi plăcerea. Rezulta ca pentru a te bucura de ceva, trebuie nu doar sa dorim acel ceva, dar sa şi menţinem dorinţa, altfel plăcerea va dispare.
Mai mult, plăcerea nu se afla în obiectul dorit; ea se afla în interiorul celui ce doreşte plăcerea.
In majoritate, avem doua moduri de a controla dorinţele:

1-Transformând totul în obiceiuri, dorinţe de „supunere”, sau înhămându-le într-o rutina zilnica;
2-Diminuându-le şi suprimându-le.

Odată ce ne obişnuim cu ceva, aceasta devine a doua noastră natura. Si când acţionăm în concordanta cu natura noastră, ne simţim întotdeauna confortabil cu noi înşine.
Al doilea mod de a conduce dorinţele noastre – prin diminuarea lor – este folosit în mod curent în învăţăturile estice. Aceasta abordare urmează o singura regula: Mai bine sa nu doreşti, decât sa doreşti şi sa nu ai, sau ca sa folosim cuvintele lui Lao-Tzu (604 i.e.n. – 531 i.e.n.), „Manifestaţi simplicitate; îmbrăţişaţi simplicitatea; reduceţi egoismul; aveţi puţine dorinţe” (Calea lui Lao-Tzu).
Acum însă, cele doua cai – supunerea dorinţelor şi diminuarea lor – întâmpină o provocare majora. Când nu putem diminua dorinţele noastre, nu avem alta alegere decât sa cautam un alt mod de a le satisface. In concordanta cu aceasta, ori abandonam vechile cai, sau le combinam cumva cu o noua cale de căutare.
Sunt patru grade ale dorinţei de a primi:
a) dorinţele fizice pentru mâncare, sex şi familie;
b) abundenta
c) putere şi respect, câteodată separate în doua grupuri distincte
d) dorinţa de cunoaştere
Cele patru grade sunt divizate în doua grupuri:
1) dorinţele animale, primul grad, sunt împărtăşite de către toate creaturile vii;
2) dorinţele umane, gradele doi, trei şi patru care sunt exclusiv umane. Acest al doilea grup, este cel care ne-a adus unde suntem astăzi.
Dar astăzi a apărut o noua dorinţa – al cincilea grad în evoluţia dorinţei de a primi. Cartea Zoharului scrie ca la sfârşitul secolului 20, o noua dorinţă va apărea.
Aceasta noua dorinţă nu este doar o simpla alta dorinţă; este culminarea tuturor gradelor de dorinţe precedente. Nu este doar cea mai puternica dorinţă, dar conţine elemente unice care o diferenţiază de toate celelalte dorinţe.
Al cincilea nivel al dorinţelor, este complet diferit în esenţă. El vrea satisfacţie doar din spiritualitate, şi nu din ceva fizic. Aceasta dorinţă este deasemeni rădăcina creşterii spirituale pe care cineva este destinat sa o experimenteze. Din acest motiv, cabaliştii numesc aceasta dorinţă „punctul din inima”.
Când „punctul din inima” apare, persoana îşi muta preferinţele de la a vrea plăceri lumeşti – sex, bani, putere şi cunoaştere – la a vrea plăceri spirituale. Deoarece aceasta este un nou fel de plăcere pe care o cautam, avem deasemeni nevoie de o noua metoda pentru a o satisface. Metoda care satisface noua dorinţă se numeşte „înţelepciune"
Dar deoarece nu ştiu exact ce este spiritualitatea, cum pot şti cum o pot obţine? Deoarece la început, nu ne dam seama ca ceea ce dorim cu adevărat, este sa-l descoperim pe Creator, deasemeni nu ne dam seama ca vom avea nevoie de o noua metoda de a-L cauta. Aceasta dorinţă este atât de diferita de orice altceva am simţit înainte, ca ne este neclar până si noua. De aceea metoda descoperirii şi satisfacerii este numita „Înţelepciunea a ceea ce este Ascuns”.
Când aceasta dorinţă este îndeplinită, persoana ştie sistemul care controlează realitatea, şi participa la făurirea acesteia.O astfel de persoana nu va mai experimenta viata şi moartea în felul în care o fac ceilalţi, ci va curge prin eternitate, fără efort şi cu bucurie, ca un şuvoi de încântare şi uniune, unit fiind cu Creatorul.
Criza globala pe care o experimentam astăzi, este o adevărată criza a dorinţelor. Când folosim inţelepciunea pentru a ne satisface ultima, cea mai mare dorinţă dintre toate – dorinţa de spiritualitate – toate problemele vor fi automat rezolvate, deoarece rădăcinile lor se afla în insatisfacţia spirituala pe care multi o experimentează în prezent.
De aceea, întrebarea nu ar trebui sa fie, „Cum de am o dorinţă pentru ceva ce nu mi-a fost adus la cunostiinta de către mediul meu înconjurător”? In schimb, ar trebui sa întrebăm, „Daca tot am aceasta dorinţă, cum o realizez?” Iar răspunsul este simplu: Trateaz-o ca şi cum tratezi orice alt lucru pe care vrei sa-l obţii – gândeşte-te la el, vorbeşte despre el, citeşte despre el, şi cântă despre el. Fa orice poţi ca sa-l faci sa fie important, iar progresul tău va fi proporţional accelerat !

Fragmente din cartea "Dezvăluirea Înţelepciunii Cabalei"
Ghidul Personal pentru o Viata Mai Liniştită
MICHAEL LAYTMAN

Transformarea lumii începe din propria noastră inimă şi nicăieri din altă parte.

Trebuie ştiut că sensul căii este transformarea omului şi nu acela de-l umple cu conţinuturi sacre. Prea mulţi oameni astăzi se identifică cu conţinuturi sacre şi îşi imaginează că aceasta este calea spirituală.
Exerciţiul spiritual are drept sens să devin un altul.
Numai devenind un altul voi vedea altfel şi voi vedea altceva.
... dacă omul a avut şansa de a fi atins de către Cel cu Totul Altul,
pasul următor este acela de a se transforma, într-un mod care să nu mai vizeze doar cele câteva clipe în care trăieşte o experienţă pasivă, ci ca atunci când atinge un obiect sau întâlneşte o persoană şi o priveşte, să emane din el această profunzime a Fiinţei.
Omul matur pe calea iniţiatică este omul care se simte responsabil de a lăsa să treacă prin el ceea ce îl depăşeşte.

(K.G.Durckheim - LE CENTRE DE L'ETRE)

Înainte de a transforma lumea, omul are nevoie de a se transforma în primul rând pe sine,de a-şi găsi sensul pierdut al propriei existenţe prin renunţarea la conceptele anacronice despre viaţă şi acceptarea unei noi paradigme ca fundament al unei noi spiritualităţi,al unei noi conştiinţe.
Este soluţia pe care o propun toţi comentatorii îngrijoraţi de evoluţia lumii actuale.

Misterul rugăciunilor fără răspuns

Misterul rugăciunilor fără răspuns

Biblia este plină de rugăciuni neprimite. Pavel scrie: şi cer totdeauna ca, prin voia lui Dumnezeu, să am, în sfârşit, fericirea să vin la voi (Romani 1:10). În locul unei călătorii prospere, el a venit ca prizonier în lanţuri şi a naufragiat. Şi multe alte exemple abundă în Biblie.
Orice cerere în rugăciune arată o lipsă de supunere la ceea ce Dumnezeu, în înţelepciunea şi dragostea Lui, a hotărât dinainte.
Cum ar fi lumea dacă Dumnezeu Şi-ar schimba planul ori de câte ori cineva îşi exprimă o dorinţă în rugăciune?
Talmudul spune că Marele Preot intra în Locul preasfânt din Templu o dată pe an, spre a se ruga pentru popor şi întotdeauna îşi încheia rugăciunea cu cuvintele: Doamne, nu lua în seamă cererile drumeţilor!
Era un lucru înţelept. Cei ce călătoreau lunea cereau să nu plouă în ziua aceea; la fel, cei ce călătoreau marţia, miercurea, etc. Dacă Dumnezeu i-ar fi ascultat, poporul ar fi pierit din cauza secetei.

Următoarea poveste ilustrează cel mai bun mod de a ne ruga.
Doi creştini au plantat câte un măr în faţa casei. Când a venit vremea să se coacă merele, primul s-a uitat furios Ia pomul lui: nu avea nici măcar un măr. Când s-a apropiat de casa vecinului, s-a înfuriat şi mai tare. Ramurile din pomul vecinului său gemeau de greutatea unor fructe minunate. Atunci el i-a cerut fratelui său: Explică-mi şi mie cum vine asta. Am plantat pomii în acelaşi timp, slujim aceluiaşi Dumnezeu.
Cum se face că ţie ţi-a dat aşa multe mere şi mie nu?
Celălalt a răspuns: Poate nu te-ai rugat pentru pomul tău. -
Cum! Nu m-am rugat?, a strigat primul. M-am rugat în fiecare zi: Doamne dă ploaie; Doamne, destul cu ploaia. Doamne, acum e nevoie de soare; acum e prea mult, o să-mi usuce pomul. N-am neglijat nici o clipă rugăciunea şi totul a fost zadarnic. Tu cum ai făcut?
Fratele i-a răspuns: Nu sunt atât de priceput la rugăciune cum eşti tu. M-am rugat numai o dată, la început, în felul acesta: Tată, am sădit un măr şi aş vrea să aibă fructe la timpul cuvenit. Nu ştiu de câtă ploaie sau de cât soare are nevoie. Tu eşti un grădinar mai experimentat decât mine. Tu ai creat raiul şi toţi pomii cresc sub îndrumarea Ta. Dăruieşte-mi mere la timpul potrivit.
Trăim rugăciuni fără răspuns pentru că cerem prea multe lucruri, fără a avea în vedere rezultatele pe termen lung.

Există o cerinţă creştină: Trăiesc aici, ca un păcătos iertat prin har şi, la sfârşitul vieţii mele, mă rog să locuiesc în Cer cu cei dragi mie. Învaţă-mă Să-ţi slujesc pe pământ ca într-o călătorie către Ceruri.
O astfel de rugăciune nu rămâne niciodată nebăgată în seamă.

(din vol. Richard Wurmbrand - 100 de meditaţii din închisoare)

Iluminarea pe înţelesul tuturor

ACUM ŞTIU

" Când un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor când altul se bălăceşte, încă, în viciul său.

Dacă unul îşi reprimă cu sârg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decât păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încât ne umple sufletul de venin.

Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgârciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează când ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blândeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori... Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat. Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.

Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mâncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înnebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbânzii trufaşe asupra poftelor... Dar, dincolo de orice, trufia rămâne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă. Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămâne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngâmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.

Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Posteşte, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămâne, poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.

Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decât viciile şi incapacităţile noastre.."

"Acum ştiu, ştiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a răului, orice lipsa de mila, orice lipsa de înţelegere, bunăvoinţă, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei şi gingăşiei unui menuet de Mozart... este un păcat şi o spurcăciune; nu numai omorul, rănirea, lovirea, jefuirea, înjurătura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice căutătură rea, orice dispreţ, orice rea dispoziţie este de la diavol şi strica totul.
Acum ştiu, am aflat şi eu... "

Nicolae Steinhardt

Dependente

Oare tutunul, alcoolul şi cafeaua nu sunt droguri care creează dependenta? Si mâncarea din fast-food-uri, asa numita junk-food? Băuturile dulci? Ciocolata?
(Nota: Ciocolata este un alcaloid care produce o molecula care se combina cu receptorii opiaceilor prezenţi in organism, printr-un mecanism analog celui al heroinei. Produce plăcere, creează dependenta şi nu este o întâmplare ca atunci când exista probleme sentimentale, multi încearcă sa le compenseze, refugiindu-se în dulciuri…)
Atunci, din acest punct de vedere, putem sa ne consideram cu toţii, dintr-un anumit punct de vedere, dependenţi de droguri, chiar dacă, cu siguranţă, nu ne face plăcere sa o recunoaştem. Totuşi, nu este acesta faptul care ma interesează, ci mai de graba mecanismul care a creat acesta dependenta.Gândiţi-va un moment la prima data când aţi fumat o ţigară sau când aţi băut un pahar de whisky: care a fost reacţia voastră? De entuziasm? De plăcere? V-aţi spus: “Wow, ce experienţă senzaţională. Este ceea ce mi-am dorit dintotdeauna. De acum înainte voi continua sa beau şi sa fumez cu o plăcere maxima.”
Asa a fost? Nu cred.

Oricine la primul contact cu tutunul sau alcoolul are o reacţie de dezgust. Corpul semnalează cu toată puterea “Otrava! Fereşte-te!”

Dar ceea ce este mai extraordinar, şi asupra căruia va cer sa reflectaţi, este ca după acesta perioada de adaptare, ceea ce înainte era perceputa ca o otrava de care sa ne ferim devine ceva tolerabil şi în final o nevoie de care nu ne putem lipsi. E inutil sa spunem ca, în ciuda acestor fapte, daunele fizice continua şi când, mai devreme sau mai târziu ne găsim bolnavi de cancer la plămâni sau ciroza hepatica, este prea târziu pentru a face ceva.Aceste droguri sunt vibraţii joase care sunt introduse în organism.Corpul fizic este tras în densităţi mai joase şi pierde legătura cu celelalte corpuri de vibraţie mai înaltă.Si astfel o dependenta duce la alta şi tot asa pana când devii sclavul viciilor şi trăieşti o viata în sclavie.Dependenta este o energie care inunda toate aspectele vieţii apoi.Devii dependent de ţigări, apoi de alcool, de cafea, de hrana moarta, de cola, de servici, de bani, de jocuri de noroc,de soţie, de guma de mestecat, de sport, de rezultat, de casa, de maşină, sex...

Oricum, nu am făcut toată acesta pledoarie pentru a iniţia o campanie împotriva fumatului şi a alcoolului, ci pentru a descrie mecanismul care intra în joc şi atunci când este vorba de stări mentale.
Adeseori, vorbind de noi înşine, ni se întâmplă sa ne descriem ca fiind demotivaţi, nedecişi, anxioşi, deprimaţi, colerici, nervoşi, ca şi cum aceste caracteristici ar face parte din noi înşine. In acelaşi fel, permitem gândirii negative, criticii, justificării sa ne domine mintea.
Acum, poate sa fie greu sa acceptam acest fapt, dar aceste stări mentale, care ni se par indisolubil legate de propria persoana, nu sunt deloc naturale, nu mai puţin decât sunt intoxicaţia cu tutun sau cu alcool.

Depresia sau lipsa deciziei nu sunt stări naturale, ci mecanisme de apărare pe care le-am dezvoltat pentru a răspunde şi a controla într-un anumit fel mediul. Critica nu este un comportament înnăscut, ci un model pe care l-am dezvoltat pentru a ne apăra la rândul nostru de critica celorlaţi.


Un copil nu este deprimat şi indecis, unui copil nu ii lipseşte motivarea, nu renunţă la propriile obiective. Imaginaţi-va un copil care învaţă sa meargă si care după doua sau trei căzături îşi spune: “Nu o sa reuşesc niciodată, este inutil sa insist, mai bine stau la locul meu si continui sa merg de-a busilea!”
Ati văzut un astfel de copil? Va imaginaţi un copil căruia sa ii lipsească încrederea în sine? Un copil care sa dea vina pe ceilalţi dacă nu reuşeşte ceva? Sau un copil care sa critice?Daca omul ar menţine ritmul de învăţare al unui copil viata pe Pământ ar fi o sărbătoare pentru noi toţi. Sa ne aducem aminte, pentru ca am fost cu toţii copii, cu capacitatea de a explora, de a încerca, de a accepta căderile şi de a ne ridica, de a acţiona fără a ne pune problema ca trebuie sa facem totul bine din prima încercare, sau ca trebuie sa evitam criticile, sau ca trebuie sa demonstram ceva…
Dar iată ca intra în joc mecanismul diabolic pe care l-am văzut în legătură cu dependentele: descoperim gândirea negativa, lenea şi lipsa motivaţiei (aţi văzut vreodată un copil leneş?) Si descoperim ca din când în când acestea pot fi sisteme comode pentru a fugi de o îndatorire, de o responsabilitate, de o pedeapsa, de o munca.
In fond, de ce sa acţionăm şi sa riscam nereuşita când este mai comod sa stam liniştiţi în carapacea noastră? De ce sa riscam sa descoperim noi cai când este mai comod sa le urmam pe ale celorlaţi şi sa criticam ceea ce a fost făcut?

Astfel de gânduri sunt otrava pura pentru minte şi pentru dezvoltarea personala dar, ca şi în cazul drogurilor, după puţin, creierul se obişnuieşte şi termina prin a deveni dependent.

Nu numai, dar “renunţarea din start” devine parte din noi înşine, devine ceva care ne defineşte ca persoane. Acelaşi lucru este valabil pentru orice alt gând care are drept unic scop evitarea confruntărilor, creşterea şi conştientizarea.
Nu pot face aici un tratat de psihologie, dar de fiecare data când aveţi un sentiment negativ, un dubiu care va paralizează, o frica care va împiedică sa acţionaţi, amintiţi-va ca este ceva care aţi ÎNVĂŢAT, nu este ceva NATURAL, nu este ceva care face parte din voi.
Este o otrava cu care mintea vostra s-a obişnuit şi de care nu mai reuşeşte sa scape. Chiar dacă nu exista soluţii simple, asa cum nu exista nici pentru a scăpa de droguri, simplu fapt de a conştientiza faptul ca este vorba de sentimente “parazite” şi nu de ceva care face parte din noi, poate fi un prim pas către anularea acestor sentimente.
Este posibil sa fim atât de obişnuiţi cu o viata mizerabila, încât ne este dificil sa ne imaginam una diferita. Dar orice copil de 2 ani ne demonstrează ca este posibil şi un alt mod de viata.
De ce sa nu încercăm?
In final voi vorbi puţin despre PUTERE.Societatea aceasta bolnava în care trăim şi la care cei mai multi fac eforturi considerabile sa se adapteze a denaturat în timp şi înţelesul cuvintelor.Acum un om puternic este considerat un om înstărit, un demnitar, un om plin de muşchi, etc.Puterea omului nu a stat niciodată în personalitatea lui, în aspecte exterioare lui ci în interiorul lui.Puterea se referă la controlul interior, la capacitatea omului de a rămâne în pace, armonie, iubire, echilibru, detaşat de vicii, de acumularea de material.In fapt cu cât omul aduna mai multe în jurul lui cu atât este mai slab.El încearcă sa compenseze lipsa lui de putere, de încredere în sine, de valoare prin acumularea de capital exterior...asa ajunge sa creadă ca este funcţia lui, maşina lui, vila lui, femeia lui, copiii lui, etc.Cei mai puternici oameni pe care noi ii cunoaştem acum nu au fost împăraţii, regii, preşedinţii, faraonii, guvernanţii, etc...Cei mai puternici au fost înţelepţii : Iisus, Buddha, Krisna, Osho, Aivanhov, etc.Ei nu au avut bodyguarzi sau armate in jurul lor şi au atins inimile la miliarde de oameni.Iubirea lor a transformat conştiinţe.Puterea unui şef consta in capacitatea lui de a-si ridica subordonaţii la valoarea lui în armonie şi pace.Aceasta sa fie marea lor bucurie, când un subordonat îl înlocuieşte, il depăşeşte în cunoaştere şi virtute, la fel cum se bucurau maeştrii artelor martiale atunci când elevii ii depăşeau. Puterea este încă înţeleasă greşit, ca pe ceva sau cineva împotriva a altceva sau a altcuiva.

Omul puternic este cel care rezista viciilor, gândurilor negative, atacurilor exterioare...El rămâne în pace cu tot Universul, în armonie, în iubire fata de toţi şi toate, în bucurie şi are în fiecare zi pofta de viata.El transforma totul în jurul lui, ridica totul.Omul acesta sfinţeşte locul şi pe cei cu care intra în legătură.
preluat de pe http://balsampentrusuflet.blogspot.com/

Drumul vietii

Exista experienţe care ne aşteaptă, aventuri măreţe ale sufletului şi ale spiritului, pe care numai noi înşine le putem trai, întrucât sunt unice şi individuale; ele sunt asa cum numai noi înşine le putem trai.

Si astfel, în mod natural, ne aşteaptă dincolo de ceea ce ne-au spus ceilalţi.

Păşeşti în jungla şi zăreşti un simbol luminos sculptat pe un arbore, ce pare sa-ţi spună, „Pe Aici”. Si aceasta este aşadar calea ta.

Este învăluită în mister. Este numai a ta. Este posibil ca o alta persoana, în fata aceluiaşi copac, sa nu zărească nimic, sau poate o săgeată indicând direcţia opusa. Întrucât călătoria ta este numai a ta.

De ce este important sa ştii asta? Pentru ca ţi se cere sa ai deplina încredere în propriile tale instincte, în acea voce mititica sugerându-ţi ca, ceea ce spune altcineva, s-ar putea sa nu fie tocmai potrivit pentru tine; în acea frământare din care răzbate idea ca ceremonia pe care o oficiază altcineva ar fi uşor diferita, dacă tu ţi-ai urma propriile instincte. Toate acestea, imboldurile, vocile şi presimţirile, nu sunt din exterior. Ele vin din centrul fiinţei tale. Sunt, de fapt, ceea ce contează cu adevărat.

Asta, deoarece, odată ce te eliberezi de directivele celorlalţi, odată ce devii discipol al propriei învăţături interioare, lucrurile vor deveni mai limpezi. Odată ce vei începe sa preiei de la alţii numai ceea ce îşi găseşte profund răsunet în tine însuti şi nu vei lua în seama restul, atunci propria-ţi voce lăuntrică va deveni din ce în ce mai limpede. Si atunci, cu aceasta limpezime, vocea ta interioara va deveni clar audibila, iar tu vei fi capabil sa înmugureşti şi sa trăieşti fascinante aventuri ale sufletului, cu deplina credinţă ca săvârşeşti exact ce ţi-a fost hărăzit.

Asculta. Simte. Cunoaşte. Păşeşte. Îndrăzneşte. Atinge. Râzi.

Ce aventura este aceasta viata!. Cât de norocoşi suntem cât de binecuvântaţi, cât de pătrunşi de Gratie.

Bucuraţi-va!