Bashar Pop-Ins, Dreamstates, Densities ~ Apariţii, vise, dimensiuni ale realităţii
vineri, 14 ianuarie 2011
joi, 6 ianuarie 2011
Mereu tanar, pururea copil
Safa - Jazz ballad (acoustic)
Trăieşte viaţa ca un copil
Irina Bordeianu
Studiind vieţile „gânditorilor monumentali”, inclusiv a unor sfinţi al căror aspect era destul de sumbru, se evidenţiază o trăsătură generală: Toţi aceşti oameni au dus o viaţă veselă, exuberantă, foarte asemănătoare cu cea a unui copil, simplă, deoarece aceasta este singura cale pentru a atinge potenţialul maxim în creativitate şi realizări.
Pe scurt, pentru a atinge „potenţialul maxim” o persoană trebuie să fie ca un copil – fără dorinţe, griji, pofte şi ură, plin de iubire pentru tot ce există în univers şi în stare să se bucure de viaţă, contemplare şi creativitate. Deoarece Biblia a fost prima care a afirmat acest adevăr am putea să o numim „Manualul creatorului”.
Această atitudine copilăroasă, exuberantă, se pare că este o obligaţie pentru orice mare personalitate din religie, filosofie, ştiinţe şi arte sau pentru oricine doreşte să-şi atingă apogeul în creativitate şi delectare.
Copilul iubeşte totul în univers şi speră să construiască un castel pentru cei mai buni părinţi din lume, deşi planurile ar putea fi anulate în cazul că primeşte o palmă. Apoi, totul este uitat în câteva minute şi zâmbetul revine.
Deoarece sfinţii şi geniile sunt de obicei plini de bucurie şi râs şi au inimă de copil, nu ar trebui oare să ne învăţăm copiii să rămână glumeţi şi curioşi toată viaţa lor? Deoarece fereastra cu cea mai mare absorbţie dispare foarte devreme din viaţă, poate ca povestirile şi comicăriile ar putea fi adaptate pentru vârstele respective ale copiilor. Nu ar fi amuzant să învăţăm despre bucurie?
Poate ca în şcoli ar trebui să se predea despre „bucuria şi exuberanţa contemplării, libertatea adevărului, emanciparea prin iubirea a tot ceea ce există” şi râsul a tot-vindecător”. Toate aceste lucruri ar trebui predate în timpul anilor de formare, începând cu vârsta de cinci ani, pentru că deşi nou-născutul vine dotat cu un număr de 50 până la 100 de miliarde de neuroni, pe măsură ce creierul se maturizează, el reţine numai aproximativ 10 miliarde de neuroni, chiar dacă greutatea lui creşte. Acesta este motivul pentru care, în grupurile formate din naţionalităţi amestecate, copiii învaţă fără efort până la zece limbi, în timp ce, mai târziu în viaţă, chiar şi o singură limbă străină poate fi greu de învăţat. De asemenea, ei asimilează fără efort filozofia şi cresc cu ea.
Faptul că adjectivul „copilăresc” a căpătat şi implicaţii negative în utilizarea curentă, arată domeniul larg al problemei pe care intenţionăm să o discutăm. În general, o persoană copilăroasă este considerată iresponsabilă, egoistă, impetuoasă şi având o judecată imatură. Totuşi, psihologia modernă a dovedit că fiinţele umane sunt la apogeul puterilor lor cognitive, lingvistice şi creatoare, înainte de izbucnirea pubertăţii. Toţi copiii sunt minuni, într-o anumită măsură: lumea adulţilor este aceea care le umbreşte viziunea cu „filmul obişnuinţei”. Când suntem obligaţi să lăsăm în urmă copilăria, copilul nu mai poate fi tată al omului. Cum poate supravieţui copilul în lumea adulţilor? Cum putem permite fericirii şi încântării copilăriei să trăiască în noi pentru totdeauna?
„Adultul la vârsta medie de 40 de ani păstrează numai 2% din creativitatea pe care o avea la 5 ani. Mare parte din creativitatea timpurie este deliberat erodată în procesul de creştere şi ea trebuie refăcută sau dezvoltată dacă firmele caută conducerea creatoare de care au nevoie în mediul schimbător al afacerilor.”
Bencin Richard
"Iisus a spus: Adevăr grăiesc vouă, dacă nu vă schimbaţi şi nu ajungeţi precum copilaşii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. Aşadar, acela care se va umili ca acest prunc, acela va fi cel mai mare în împărăţia cerurilor.
Şi cel care va primi un asemenea prunc în numele meu, pe mine mă va primi.
Dar acela care îl va supăra pe unul din aceşti micuţi ce cred în mine, mai bine şi-ar atârna de gât o piatră de moară şi s-ar îneca în mare.”
Matei 18:3,4,5,6
„Cel care creează este un inocent. Inocentul ar putea fi definit ca persoană adultă care încă mai percepe, sau gândeşte, sau reacţionează ca un copil. Aceasta este inocenţa care se redobândeşte la „a doua naivitate” sau poate, să o numesc „a doua inocenţă” a bătrânului înţelept care a reuşit să redobândească capacitatea de a fi asemenea unui copil”.
Abraham Maslow
„Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-I opriţi; pentru că a lor este împărăţia lui Dumnezeu. Adevăr grăiesc vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil, acela nu va intra în ea. Şi I-a luat în braţe, şi şi-a pus mâinile peste ei, şi I-a binecuvântat.”
Marcu 10:14, 15, 16
„Dezvoltaţi închinarea copilărească pentru joc şi dorinţa copilărească de recunoaştere şi dirijaţi copilul spre domeniile importante din societate; aceasta este educaţia care în principal, se bazează pe dorinţa de a avea o activitate reuşită şi de a fi recunoscut.”
Albert Einstein
Einstein considera că a ajuns la formularea teoriei relativităţii, în mare parte pentru că a continuat să-şi pună întrebări despre spaţiu şi timp, pe care numai copiii şi le pun. ”Niciodată nu încetam de a sta ca nişte copii curioşi în faţa Misterului în care ne-am născut. Studiul şi, în general, urmărirea adevărului şi a frumuseţii este o sferă de activitate în care ni se permite să rămânem copii toată viaţa.”
Albert Einstein
Trăieşte viaţa ca un copil
Irina Bordeianu
Studiind vieţile „gânditorilor monumentali”, inclusiv a unor sfinţi al căror aspect era destul de sumbru, se evidenţiază o trăsătură generală: Toţi aceşti oameni au dus o viaţă veselă, exuberantă, foarte asemănătoare cu cea a unui copil, simplă, deoarece aceasta este singura cale pentru a atinge potenţialul maxim în creativitate şi realizări.
Pe scurt, pentru a atinge „potenţialul maxim” o persoană trebuie să fie ca un copil – fără dorinţe, griji, pofte şi ură, plin de iubire pentru tot ce există în univers şi în stare să se bucure de viaţă, contemplare şi creativitate. Deoarece Biblia a fost prima care a afirmat acest adevăr am putea să o numim „Manualul creatorului”.
Această atitudine copilăroasă, exuberantă, se pare că este o obligaţie pentru orice mare personalitate din religie, filosofie, ştiinţe şi arte sau pentru oricine doreşte să-şi atingă apogeul în creativitate şi delectare.
Copilul iubeşte totul în univers şi speră să construiască un castel pentru cei mai buni părinţi din lume, deşi planurile ar putea fi anulate în cazul că primeşte o palmă. Apoi, totul este uitat în câteva minute şi zâmbetul revine.
Deoarece sfinţii şi geniile sunt de obicei plini de bucurie şi râs şi au inimă de copil, nu ar trebui oare să ne învăţăm copiii să rămână glumeţi şi curioşi toată viaţa lor? Deoarece fereastra cu cea mai mare absorbţie dispare foarte devreme din viaţă, poate ca povestirile şi comicăriile ar putea fi adaptate pentru vârstele respective ale copiilor. Nu ar fi amuzant să învăţăm despre bucurie?
Poate ca în şcoli ar trebui să se predea despre „bucuria şi exuberanţa contemplării, libertatea adevărului, emanciparea prin iubirea a tot ceea ce există” şi râsul a tot-vindecător”. Toate aceste lucruri ar trebui predate în timpul anilor de formare, începând cu vârsta de cinci ani, pentru că deşi nou-născutul vine dotat cu un număr de 50 până la 100 de miliarde de neuroni, pe măsură ce creierul se maturizează, el reţine numai aproximativ 10 miliarde de neuroni, chiar dacă greutatea lui creşte. Acesta este motivul pentru care, în grupurile formate din naţionalităţi amestecate, copiii învaţă fără efort până la zece limbi, în timp ce, mai târziu în viaţă, chiar şi o singură limbă străină poate fi greu de învăţat. De asemenea, ei asimilează fără efort filozofia şi cresc cu ea.
Faptul că adjectivul „copilăresc” a căpătat şi implicaţii negative în utilizarea curentă, arată domeniul larg al problemei pe care intenţionăm să o discutăm. În general, o persoană copilăroasă este considerată iresponsabilă, egoistă, impetuoasă şi având o judecată imatură. Totuşi, psihologia modernă a dovedit că fiinţele umane sunt la apogeul puterilor lor cognitive, lingvistice şi creatoare, înainte de izbucnirea pubertăţii. Toţi copiii sunt minuni, într-o anumită măsură: lumea adulţilor este aceea care le umbreşte viziunea cu „filmul obişnuinţei”. Când suntem obligaţi să lăsăm în urmă copilăria, copilul nu mai poate fi tată al omului. Cum poate supravieţui copilul în lumea adulţilor? Cum putem permite fericirii şi încântării copilăriei să trăiască în noi pentru totdeauna?
„Adultul la vârsta medie de 40 de ani păstrează numai 2% din creativitatea pe care o avea la 5 ani. Mare parte din creativitatea timpurie este deliberat erodată în procesul de creştere şi ea trebuie refăcută sau dezvoltată dacă firmele caută conducerea creatoare de care au nevoie în mediul schimbător al afacerilor.”
Bencin Richard
"Iisus a spus: Adevăr grăiesc vouă, dacă nu vă schimbaţi şi nu ajungeţi precum copilaşii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. Aşadar, acela care se va umili ca acest prunc, acela va fi cel mai mare în împărăţia cerurilor.
Şi cel care va primi un asemenea prunc în numele meu, pe mine mă va primi.
Dar acela care îl va supăra pe unul din aceşti micuţi ce cred în mine, mai bine şi-ar atârna de gât o piatră de moară şi s-ar îneca în mare.”
Matei 18:3,4,5,6
„Cel care creează este un inocent. Inocentul ar putea fi definit ca persoană adultă care încă mai percepe, sau gândeşte, sau reacţionează ca un copil. Aceasta este inocenţa care se redobândeşte la „a doua naivitate” sau poate, să o numesc „a doua inocenţă” a bătrânului înţelept care a reuşit să redobândească capacitatea de a fi asemenea unui copil”.
Abraham Maslow
„Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-I opriţi; pentru că a lor este împărăţia lui Dumnezeu. Adevăr grăiesc vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil, acela nu va intra în ea. Şi I-a luat în braţe, şi şi-a pus mâinile peste ei, şi I-a binecuvântat.”
Marcu 10:14, 15, 16
„Dezvoltaţi închinarea copilărească pentru joc şi dorinţa copilărească de recunoaştere şi dirijaţi copilul spre domeniile importante din societate; aceasta este educaţia care în principal, se bazează pe dorinţa de a avea o activitate reuşită şi de a fi recunoscut.”
Albert Einstein
Einstein considera că a ajuns la formularea teoriei relativităţii, în mare parte pentru că a continuat să-şi pună întrebări despre spaţiu şi timp, pe care numai copiii şi le pun. ”Niciodată nu încetam de a sta ca nişte copii curioşi în faţa Misterului în care ne-am născut. Studiul şi, în general, urmărirea adevărului şi a frumuseţii este o sferă de activitate în care ni se permite să rămânem copii toată viaţa.”
Albert Einstein
miercuri, 5 ianuarie 2011
Schimbarea
Gânduri pentru 2011
Am învăţat deja, ca singura certitudine pe care o avem în aceasta viata, este ca totul se schimba.Ceea ce poate nu am învăţat încă, este ca putem alege ca noi sa fim autorii schimbărilor din viata noastră.
Am ales sa ne lăsăm trăiţi şi târâiţi în existenta noastră de tot ceea ce se întâmplă în exteriorul nostru, de parca am venit pe acest Pământ doar ca sa jucam roluri dinainte regizate.
Ne abandonam fără a opune rezistenta, fără a lua decizii deci fără a ne responsabiliza, în bratele unui asa zis destin cu care nu avem însă nimic în comun.
Destinul ni-l creăm singuri, atât individual cat şi colectiv.
Eu am ales schimbarea, cea reala şi profunda, cea care ma va transforma interior, ma va descătuşa şi îmi va dezvălui o altfel de viziune asupra vieţii şi a oamenilor din jurul meu.
Eu am ales sa nu ma mai las ghidata de Ego ci doar de Sinele Superior, cel care defapt deţine Adevărul absolut.Sa descopăr şi sa accesez toată cunoaşterea care va alunga frica şi temerile din sufletul meu, care îmi va oferi puterea(ci nu forţa)de a învăţa toate lecţiile din viata mea.
Si am ales, mai presus de orice, sa exersez la nesfârşit lecţia iubirii şi a fericirii.Sa o împărtăşesc cu/şi oamenilor.Ştiu ca asta pot, atât îmi este dat...restul este responsabilitatea voastră şi libertatea de a alege.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)