ZIUA UNIMII

Petitie pentru "Ziua Unimii Mondiale"

Petitia declara urmatoarele: Pentru ca omenirea sa inainteze  cu succes in secolul 21, trebuie cultivat un sentiment de unitate in inimile tuturor oamenilor si natiunilor. O fundatie comuna trebuie stabilita, permitand fiecarei natiuni sa cresca si sa prospere in mod individual, dar deasemenea si in mod colectiv, in contextul unei comunitati globale interdependente. Un viitor de succes pentru toate natiunile si oamenii depinde de punctarea trasaturilor comune ale fiintelor umane, onorand in acelasi timp diferentele. Pentru a crea un mediu sanatos pentru toate popoarele, care sa le ajute sa infrunte provocarile pe care le intalnesc, trebuie sa recunoastem ca toti am gresit, toti avem defecte si nimeni nu-i perfect, totusi fiecare are daruri culturale de oferit, cantece de cantat, povesti de spus.   Haideti sa recunoastem si sa pretuim cu totii aceste daruri. Haideti sa sarbatorim bogatia diversitatii noastre si sa ne straduim sa invatam unii de la altii cu deschidere, incredere si respect. Petitie: Noi, oamenii de pe Pamant, membrii unei familii globale, ne declaram unitatea si intentionam sa o onoram prin stabilirea unei zile recunoscuta mondial ca fiind "Ziua unimii mondiale" - ziua in care sarbatorim diversitatea familiei umane. Obiectiv: Strangerea a  1,000,000 de semnaturi reprezentand fiecare natiune. Semneaza petitia Copyright © 2006-2010 Humanity's Team - All rights reserved

Atitudinea face diferenta

Explorarea Sinelui Superior

Explorarea Sinelui Superior
De Ronald Holt directorul Institututlui de cercetari, Floarea Vietii (infiintat de
Drunvalo Melchizedek)

Pentru a simplifica lucrurile, haideti sa definim Sinele Superior. Poate fi o sarcina
intimidanta si vasta datorita naturii sale sublime. Intentia mea este sa fiu cat se poate de concis si clar. Sinele Superior este un aspect integrant si intim al nostru si el ramane constient de (si interactioneaza in mod activ cu) intreaga noastra fiinta si existenta in mai multe planuri sau posibilitati de viata.
O definitie a sinelui Superior ar fi urmatoarea: partea din noi insine care
ramane constienta de aspectele noastre fragmentate si, simultan, de plenitudinea noastra.
Conectarea la Sinele nostru Superior si recunoasterea lui este un subiect cuprinzator
care cere atingerea mai multor arii ale subiectului pentru a-l putea explora cu claritate.
Oricat s-ar scrie pe marginea acestui subiect, nu va fi niciodata de ajuns pentru a satisface mintea umana. Singurul moment in care suntem cu adevarat satisfacuti este atunci cand experimentam pe de-a-ntregul iubirea si natura noastra spirituala. Conectarea cu Sinele nostru Superior cere exercitiu, perfectionare, dedicare si disciplina. Veti primi in urma acestui exercitiu ceea ce ati pus in el. Este important sa intelegeti ca nu exista fiinte, planuri sau dimensiuni in afara noastra. Toate dimensiunile, fiintele si planurile de constiinta exista in
mod egal chiar aici si chiar acum, in noi si in jurul nostru. Asta solicita din partea noastra, ca individualitati, sa ne deschidem simturile suficient de mult, astfel incat sa putem participa impreuna cu alte fiinte, cu Sinele Superior si/sau cu alte planuri ale realitatii.
Uneori,experimentand alte planuri, dimensiuni sau fiinte, poate parea ca si cum acestea ar fi separate de noi sau ca si cum noi am iesit complet din planul 3D si ne-am dus intr-un loc total diferit.
O singura picatura de apa este un bun exemplu pentru a ne vedea pe noi insine in
separare, in singularitate sau individualitate. Multe picaturi pot co-exista in cumularea unei singure picaturi. Este posibila crearea unei multitudini infinite de picaturi aparent separate. La fel se intampla in planul 3D al separarii. Exista o multitudine de individualitati care traiesc in forma individuala. Aceste personalitati sunt aparent separate de Sinele nostru Superior.
Totusi, cand iei picatura si o adaugi in ocean, picatura se va amesteca si se va integra in ocean. Acolo, picaturile sunt atat de integrate una cu cealalta (asa cum suntem si noi in campul unificat), incat picaturile contin ansamblul oceanului sau campul unificat al oceanului.
Impreuna noi cuprindem intreaga realitate sau intregul mediu. Nu exista parti ale oceanului(sau ale campului unificat) care sa nu fie un aspect al nostru. Prin urmare, nu exista planuri,dimensiuni sau fiinte cu care sa nu fim integrati in mod intim.
In incercarea de a intelege perspectiva sinelui Superior prin comparatie cu Sinele
egotic, sa ne imaginam ca Sinele Superior este o fiinta aflata la o conferinta, intr-un hotel,intr-o sala mare, care a fost compartimentata in cateva camere mai mici. Fiinta noastra totala,intreaga ar ocupa intreg etajul, dar si camerele mai mici. Constiinta noastra egotica din 3D ar fi constienta numai de o camera pe care se focuseaza. In schimb, Sinele Superior, ar fi complet constient si ar participa simultan la conferinta din camere si din intreg etajul. Sinele Superior ar avea o viziune mult mai cuprinzatoare a intregii noastre fiinte si a camerelor numeroase sau a planurilor in care noi existam.
Sinele Superior esti tu. El vrea sa devina intreg si integrat. Prin urmare, este obligat sa te ajute in orice fel in care tu ii permiti sa o faca. Cea mai mare preocupare a sinelui Superior este aceea de a face totul spre binele tau cel mai inalt. Acest bine cel mai inalt este vazut prin ochii unei mult mai extinse si intime constiinte si intelegeri, nu numai a voastra insiva, ci si a realitatii pe care ati creat-o pentru voi in interiorul camerei. Sinele Superior doreste in mod
natural sa va ajute sa evoluati pentru a avea acces la mai multe camere din cele
compartimentate si care cuprind Sinele total. In cele din urma, Sinele Superior te va invata sa inlaturi complet departajarea camerelor.
Sinele Superior este foarte motivat sa comunice cu noi in chiar primul moment
disponibil de claritate sau de inactivitate mentala. Asta poate sa nu insemne un protocol pe care sa-l urmam pas cu pas pentru a ajunge la Sinele Superior. El vrea sa poata comunica cu noi in fiecare clipa, dar, in general, se vede provocat de Sinele noastre tridimensionale din cauza insistentei noastre de a crea o bariera de rezistenta fata de Sinele Superior. Aceasta bariera de rezistenta este, sincer, preocuparea noastra cu o multitudine de distrageri.
Sinele Superior poate folosi mai multe metode sau unelte pentru a comunica. Din
pacate, nu toate comunicarile sau mesajele subtile primite provin de la Sinele Superior. Acest fapt face ca sarcina noastra sa devina si mai grea din cauza incercarii de a identifica, clarifica si de a rafina aceste comunicari. (Originea acestor comunicari constituie un subiect pe care-l vom discuta mai tarziu).
Sinele Superior comunica intr-un mod subtil in cele mai multe cazuri si recurge la
forme drastice de comunicare sau chiar la tacere atunci cand nu mai are de ales. De multe ori am folosit darurile potentialului nostru uman fara sa le recunoastem si facand asta, ni le-am insusit. Vocea sinelui Superior este unul dintre aceste daruri. Vocea noastra subtila si blanda este cea care vine si ne face atenti la potentialele pericole sau ne ajuta cu calm sa gasim cheia dupa ce am catat innebuniti in toata casa.
Sinele Superior este de asemenea vocea ratiunii inalte si a inspiratiei creative. Cand ne auzim propria voce a inspiratiei, avem de ales intre a o asculta, a-i urma mesajul si a o nega. Negarea ei, duce de obicei, la rezultate regretabile.
Daca primiti un mesaj care v-ar face rau voua sau altei persoane, atunci sa stiti ca nu ati primit o comunicare de la Sinele Superior! Sinele Superior ar putea sa va puna sa faceti lucruri care sa va produca disonfort, de exemplu sa luati masuri pentru a va depasi frica in moduri creative. Sau, va poate sa faceti lucruri la care sa opuneti rezistenta. Dar Sinele Superior nu v-ar face rau niciodata; nici voua si nici unei alte fiinte. Sinele Superior are sarcina de a ne dezvolta increderea si sistemul de credinte, precum si lucrul cu fricile noastre pentru a ne duce pe culmile cunoscutului de unde sa pasim in necunoscut.
Sinele Superior ne invata, de asemenea, sa eliberam nevoia noastra de a controla, de a ne controla si ne mai invata sa scapam de atasamentul cu privire la felul de a gandi sau de a fi. Asta poate include lectii dureroase, depinde cat de puternica sau tenace este nevoia noastra de control. (Lectiile nu trebuie sa fie dureroase. Cele dureroase au de obicei loc, atunci cand ignoram Sinele Superior si cand opunem rezistenta la schimbare).
Am fost invatati de societate sa facem planuri de viata si sa traim dupa masura
posibilitatilor noastre. Daca nu reusim sa planificam, atunci planificam sa nu reusim. Este important sa intelegem ca, oricum, exista o modalitate la fel de importanta de a exista care trebuie si ea invatata. Trebuie sa invatam sa traim aproape de inimile si de visurile noastre.
Cand traim in inspiratie (inima si visul nostru) facem ce ne spune inima in ciuda fricii de nesustinere. Manifestam ajutorul de care avem nevoie, fara sa putem vedea, de cele mai multe ori, ce urmeaza. Punand in balanta aceste doua metode, putem castiga capacitatea de a sti cand sa aplicam o metoda sau alta.
In 1988, lucram de cinci ani pentru Honeywell, in Albuquerque New Mexico. Intr-o
zi, Sinele meu Superior mi-a spus: <>. Mi-am spus : "Am auzit bine? ...A innebunit Sinele meu Superior?" Am tacut pentru cateva minute, incercand sa diger ceea ce mi-a spus. M-am hotarat sa-i spun Sinelui meu Superior ca am de dat bani fostei mele sotii si ca mai am inca de platit pentru camion. Ca lucram aici de cinci ani si ca urma sa ma pensionez. I-am spus ca voi renunta la asta si voi continua sa-mi platesc datoriile pentru camion si pentru fosta sotie. I-am spus ca am incredere in Sinele Superior si ca ma voi lasa ghidat. Totusi, am mai spus ca am nevoie sa fiu sigur ca asta se doreste de la mine si ca nu este imaginatia mea, provenita din
faptul ca ma simteam obosit pentru ca faceam aceeasi munca de mult timp. Asadar, aveam nevoie de trei semne foarte clare, astfel incat sa stiu fara niciun dubiu ca a fost un mesaj de la Sinele meu Superior.
In acel moment, nu as mai fi ezitat sa fac ceea ce mi s-a cerut. Am ras
de mine si apoi mi-am spus: "Asta ii va lua sinelui meu Superior mult timp, asa ca sunt in siguranta".
In doar o zi, am primit toate cele trei semne foarte clare si am ramas cu gura cascata.
A doua zi m-am dus la serviciul personal si am dat preavizul de doua saptamani. M-au
intrebat ce urma sa fac in continuare si ce aveam sa lucrez. Raspunsul meu a fost: << Nu stiu >>. A fost pentru prima data cand Sinele meu Superior m-a aruncat clar in necunoscut fara niciun mijloc material de suport.
Cand pasim in necunoscut, primim o sansa de a invata, in primul rand, cat de mult
bagaj mental si emotional caram si apoi, cat de luminoase si increzatoare sunt inimile noastre,cu adevarat. Floarea Vietii a fost un bun profesor pentru mine, pentru ca noi, ca facilitatori,pasim constant in necunoscut, cu fiecare workshop si cu fiecare grup, pentru ca suntem cu inima deschisa si vulnerabili.
In general, eram foarte entuziasmat sa traiesc clipa prezenta, dar a trebuit sa-mi infrunt fricile. Traind momentul, a trebuit sa fiu atent la oportunitatile care puteau fi valorificate. Pe masura ce termenul limita se apropia (se incheiau cele doua saptamani de preaviz), nu aveam inca nicio idee despre ce urma sa fac. In ultima zi, inginerul-sef a venit la mine si m-a intrebat daca vreau sa sub-contractez. Sinele meu Superior mi-a luminat inima cu inspiratie si a spus:
"Asta este!". Am stiut ca trebuia sa accept si asta am facut. La noul meu loc de munca castigam de trei ori mai mult decat inainte si timpul de lucru era mai putin cu jumatate decat la postul precedent.
Asta a tinut trei luni pana cand Sinele meu inalt a venit si mi-a spus: "Este timpul sa pleci in Hawai, sa traiesti acolo." Acum viata devenea captivanta. A fost nevoie de foarte putin ca sa fiu convins de aceasta cerere, asa ca am inceput sa strang toate bunurile si sa le vand. In doua saptamani, eu si prietena mea am vandut tot ce aveam. Aveam doua mijloace de locomotie cu 10 viteze, doua rucsacuri si 3000 de dolari. Ne-am cumparat biletele, ne-am pus bicicletele in avion si am plecat spre Hawai. Cand am ajuns acolo, ne-am luat bicicletele si ne-am indreptat spre Honolulu ca sa cautam ceva de lucru si sa inotam pe plajele frumoase de acolo. A durat o saptamana pana cand am gasit de lucru, un serviciu care sa ne relaxeze temporar, pana gaseam ceea ce trebuia sa facem cu adevarat. In cele din urma, Sinele meu
Superior a trecut de anumite jaloane, pe masura ce increderea in mine si in Sinele inalt a crescut.
Cativa ani mai tarziu, intr-o circumstanta asemanatoare, Sinele meu Superior mi-a
comunicat ca vrea sa plec in Japonia si sa fac cunoscuta acolo Floarea Vietii. La acel moment,nu aveam bani. Imi amintesc ca mi-am spus: "Oare cum o s-o scoata la capat Sinele Superior pe asta?" In cateva zile aveam un bilet pana la Tokyo si am imprumutat 300 de dolari.
In 1993, in octombrie, am aterizat la Tokyo, in Japonia si am stat 3 luni. Pentru a
scurta o poveste lunga, am avut succes in a duce Floarea Vietii acolo. Lectiile si aventurile m-au deschis spre un nou mod de a fi. Sunt multe istorii asemanatoare pe care vi le-as impartasi,dar trebuie sa ne intoarcem la Sinele Superior.
Comunicarea cu Sinele Superior este un proces continuu de rafinare si discernamant pe trei directii diferite. Acestea sunt :
Rafinarea capacitatii de a simti si de a primi comunicari subtile.
Rafinarea claritatii mesajului.
Rafinarea abilitatii de a ramane in starea receptiva.
Rafinarea abilitatilor pe aceste trei directii ne da posibilitatea de a simti mai clar Sinele inalt sau de a ne conecta mai bine cu el, pentru a primi mesaje mult mai corecte, pentru a ramane consecvent in starea receptiva pe parcursul zilei. S-a spus ca << cea mai inalta forma a artei este aceea de a fi receptiv la inalta inspiratie >>.
Deocamdata voi acoperi doar o arie, o directie pentru ca este mult de spus pentru fiecare directie in parte.
Rafinarea capacitatii de a simti si de a primi comunicari subtile
A : Mintea
Cand ne permitem un moment in care sa oprim sporovaiala constanta a mintii,
ajungem la o stare de calm, la tacere sau inactivitate. Acest calm sau inactivitate are ca beneficiu dezvoltarea receptivitatii. Cand recunoastem momentul in care am atins starea de liniste mentala, ea poate fi rafinata si transformata intr-o stare de receptivitate sporita care devine familiara si usor accesibila.
Inlaturand caruselul mental si jongland cu prioritatile zilnice, incarcate cu tot stresul emotionale, ca si cum ai privi un lac. Cand vantul intens bate deasupra apei, se formeaza valuri nesfarsite la suprafata. Actiunea valului si a vantului creeaza curenti sub apa care aduc la suprafata namol, iar acesta innegreste apa. Este foarte asemanator cu starea de a fi preocupat in mod constant cu sporovaiala mentala si fixati pe ideea de a ne tine ocupati cu liste nesfarsite de prioritati care trebuie facute acum. Cantitatea de presiune interna si preocupari cu care ne incarcam pentru a indeplini lista de prioritati, ne tine departe de atentie,
de concentrare si ne tine incuiati emotional in zona terestra si departe de inspiratie.
Stoparea sporovaielii. Fiecare dintre aceste exercitii, practicate cu regularitate, va ajuta la recunoasterea proceselor interne de linistire a mintii. In cele din urma, spargerea suvoiului nesfarsit de << trebuie-sa-fac >> si sporovaiala constanta a mintii, creeaza timp in care receptivitatea noastra creste si da posibilitatea sinelui inalt si noua insine sa stabilim o comunicare. Este ca atunci cand norii trec si vantul se dezumfla. Atunci, lacul devine calm,transparent si clar. Poti vedea in adancimea apei (care reprezinta spiritul nostru). Cand lacul este calm, atunci avem o stare ideala pentru receptivitate, claritate si reflectie. Precum lacul in starea de calm, asa va fi mintea noastra cand o facem sa taca.
Cand ne ocupam mintea cu atat de multe sarcini si prioritati pentru perioade lungi de
timp, atunci ea devine innorata si intunecoasa. Cand facem ceva pentru ca lacul sa devina transparent si clar, cream timp pentru ca Sinele Superior si planurile superioare sa ajunga pana la noi. Asta aduce darul reintineririi, a inspiratiei, a viziunii, claritatii si vindecarii si totul provine de la pauza pe care ne-am dat-o noua insine.
Cand ne luam timp pentru a ajunge la aceasta stare, atunci mintea si emotiile se
reincarca pe deplin. Si cand se intampla asta, putem aborda diferitele sarcini de zi cu zi si putem continua sa ne facem treburile cu vigoare, claritate si cu imaginatie.
Exercitii pentru calmarea si linistirea mintii
Stoparea sporovaielii mentale cere practicantului sa devina expert. Asta inseamna ca el trebuie sa devina constient si familiarizat cu procesul interior; veti deveni atat de familiarizati cu modul de a stopa palavrageala, incat veti fi in stare sa faceti asta fara sa mai apelati la exercitii.
1. Mersul pe stanci
Unul dintre cele mai rapide moduri de a linisti mintea este un exercitiu indigen
stravechi. Totusi, el poate fi periculos pentru ca cere o mare abilitate. In acest exercitiu,incepeti sa mergeti intr-o liniste de nepatruns si ajungeti treptat la alergare usoara (atunci cand sunteti pregatiti) pe un camp intins de stanci.
Cand mergeti pe stanci, veti observa ca mintea va insista sa va spuna unde sa puneti
piciorul. Mintea va continua sa faca asta ceva timp, pana cand va obosi. In acest punct de oboseala mentala, veti incepe sa intelegeti ca pasitul pe stanci fara greseala, nu are nevoie de mintea voastra. Cand ajungeti in acest punct, mintea va renunta la insistenta cu care controleaza fiecare miscare. Acesta este punctul de rupere a caruselului mental. Ramaneti un timp in aceasta stare si obisnuiti-va cu ea. De asemenea, repetati exercitiul ori de cate ori puteti pentru a va familiariza cu punctul de rupere. Cand va veti obisnui cu aceasta stare, veti fi familiarizati cu locul din interiorul vostru unde puteti ajunge si puteti sta fara sporovaiala
mentala.
2. Incantarile sau rugaciunile repetitive
Acest proces duce la acelasi rezultat ca si primul exercitiu, totusi necesita ceva mai mult timp si practica. Pentru a face asta efectiv, individul trebuie sa aiba o puternica intentie si sa fie foarte sincer. Daca faceti o rugaciune sau incantati si repetati asta in timp ce stati focusati mental si emotional pe sensul rugaciunii pentru aproximativ 20-30 de minute (uneori chiar mai mult), veti incepe sa simtiti o rupere a inclestarii mentale provocate de sporovaiala si de lista mentala de prioritati. Ca si in cazul primului exercitiu, stati un timp in aceasta stare si obisnuiti-va cu ea. De asemenea, repetati procesul deseori pentru a va familiariza cu
punctul de rupere. Cand va veti obisnui cu aceasta stare, veti fi familiarizati cu locul din interiorul vostru unde puteti ajunge si puteti sta fara sporovaiala mentala.*Nota: Exercitiile 2 si 3 necesita un inalt grad de disciplina si determinare. Cand incercati sa opriti palavrageala, se produce un val de rezistenta din partea ego-ului, iar asta va face si mai dificil controlul abandonarii (renuntarii).
Este posibil sa incerce sa va afecteze gandurile si emotiile pana in punctul in care va va fi greu sa mai gasiti o motivatie pentru a continua. In acest punct se opresc cei mai multi dintre practicanti. Daca petreceti mult timp in sporovaiala, atunci inaltati un monument de energie haotica.
Este nevoie de timp pentru a neutraliza sau transmuta aceasta energie intr-una de o
calitate mai fina. Neutralizarea acestei energii creeaza o provocare in plus. Daca ati creat energie haotica, veti fi obisnuiti sa aveti un anume nivel de anxietate pe care o folositi ca motivatie. Cand acesta dispare, va veti simti goliti si veti incepe sa re-creati sursa de energie originala, permitand spiritului sa inlocuiasca vechea sursa de energie.
3. Meditatia
Invatand sa opriti caruselul mental, veti spori abilitatea de a medita. Fara a putea opri sporovaiala mentala, meditatia poate fi mai inceata decat al doilea exercitiu, dar functioneaza la fel de bine. Pe masura ce va linistiti mintea si emotiile in timpul meditatiei, accesul la inima devine mai usor. Asta va va conduce adanc in frecventele inalte. Acolo, cumunicarea cu Sinele Superior devine mai accesibila si clara. Cand atingeti aceasta stare de deschidere si vulnerabilitate (cand totul este nemiscat si linistit in interiorul vostru), mesajul care apare dintr-o data in constiinta voastra si va inspira, va vindeca sau va avertizeaza intr-un mod plin
de iubire, provine, in general, de la Sinele inalt sau de la ghid/ghizi.
Sa intelegem o caracteristica importanta a mintii Imaginati-va pentru un moment ca va aflati in fata unui lac limpede. Acest lac este atat de nemiscat si limpede, incat puteti vedea reflectia dealurilor si copacilor din jur. Cum priviti la aceasta reflectie, sunteti uimiti de nivelul ridicat de claritate. Acest lucru incepe sa va
captiveze si va concentrati pe acuratetea detaliilor. Pe masura ce trece timpul va dati seama ca sunteti atat de fascinati de claritatea detaliilor din reflectie, incat cu greu va dati seama ca va orientati in raport cu realitatea reflectata.
Aceasta realitate reflectata si orientarea voastra in interiorul ei devine tot mai credibila si concreta pe masura ce ii acordati mai multa atentie. Acest lucru este exact ceea ce fac mintea si ego-ul. Incearca sa faca sa para ca ceea ce este efemer este concret. Cand iti deschizi inima, este ca un nor trecator de ploaie care picura un strop de apa pe oglinda nemiscata a reflectiei. O unda pe suprafata apei produce o trezire a mintii din realitatea reflectata. Mintea incearca mereu sa faca in asa fel incat reflectia sa para ceva concret in realitatea si sistemul nostru de credinte.
Pe scurt:
Mintea noastra incearca sa creeze forme din lucrurile ce nu au forma.
Inima noastra ia forma si incearca sa o returneze la stare fara de forma.
Dorinta noastra vrea sa se contopeasca cu orice lucru asupra caruia este focalizata atentia noastra.In societatea noastra, am pus o valoare mai mare pe minte si intelect. Este important,cu toate acestea exista si consecinte. Asta ne-a facut sa fim constant focalizati pe minte fara a acorda aceeasi pregatire si pentru inima. Focalizandu-ne prea mult pe minte ne mentinem intro stare de dezechilibru. Aceasta stare de dezechilibru permite mintii sa toarne un strat de ciment peste lumea vasta si delicata a sensibilitatii, vulnerabilitatii si a sentimentelor, facand
astfel dificil pentru inima sa se deschida. Vorbind in general, daca mintea nu poate controla ceva, il va denunta sau denigra pana cand va putea invata sa lucreze in colaborare cu acel lucru.
Mintea (sau intelectul) va incerca uneori sa-ti spuna ca ti-ai deshis inima. Totusi,
intelectul considera ca prin deschiderea inimii vei fi lipsit de rezultatele pe care le cauti si iti va permite sa te retragi mai mult intr-o lume sterila care uzurpa realitatea si care se cimenteaza incet in jurul tau. Singura implinire totala am gasit-o cand m-am abandonat complet iubirii si am privit cum aceasta imi indeparta rigiditatea din cimentarile interioare.
Abandonarea si deschiderea inimii nu este un lucru care se face o singura data. Trebuie sa practicam abandonarea catre inima noastra in fiecare zi pana cand vom deveni atat de obisnuiti si confortabil cu acest proces, incat ne vom putea abandona inimii in fiecare clipa.
Pe masura ce continuam sa ne rafinam pe noi insine si sa rafinam capacitatea de a
simti nuantele subtile din vibratiile fine, vom deveni constienti de prezenta unei varietati de fiinte care exista in alte planuri. Vom avea atunci un simt clar si un grad de intelegere a fiintelor cu care comunicam. Campul unificat care cuprinde mai multe planuri sau dimensiuni de existenta este atat de populat cu fiinte, incat fiecare centimetru din fiecare plan este viu si constient. Ca si apa, campul unificat est vascos in constiinta vie, creand o esenta de lumina lichida asemanatoare cu suprafata apei de pe lac. Aceasta este o parte a faptului ca iubirea e cea mai inteligenta forta a creatiei. Iubirea este singura frecventa smerita si destul de iertatoare pentru a ne permite sa ne unim in armonie cu cei din alte planuri de existenta. Ca si cum ai adauga apa peste apa, nu se opune rezistenta.
B: Emotiile
A avea de-a face cu emotiile, este acelasi lucru cu a avea de-a face cu mintea. Exista o diferenta. Pentru a clarifica acest lucru, trebuie sa reiterez o idee. Imaginati-va un pahar perfect rotund plin cu apa curata. Daca luati o lanterna si luminati paharul cu apa, lumina va trece complet prin pahar. Nicio obstructie in calea luminii. Paharul (si apa din el) va primi in mod clar lumina.
Acum luati piper negru si amestecati-l in apa. Este o buna analogie pentru gandurile
sau distragerea mintii. Daca luati acum lanterna si luminati paharul cu apa, vor aparea umbre acolo unde lumina este blocata. Umbrele sunt ca gandurile noastre de vibratie joasa, reale si active si care exista doar pentru ca lumina este blocata. Daca adaugati si mai mult piper si agitati apa, ea devine si mai intunecata. Acest lucru este inrudit cu crearea sporovaielii mentale. Ea va tine gandurile atatate si intunecate. Foarte putina lumina poate patrunde prin apa innegrita. In aceasta stare intunecata, incepem sa ne pierdem capacitatea de a vedea spectrul larg de posibilitati din viata noastra. Atunci incepem sa credem cu tarie ca lumea noastra este intunecata precum norii din mintea noastra.
Starea noastra emotionala este asemanatoare cu exemplul paharului cu apa, cu o exceptie. In loc de ganduri si credinte, negura reprezinta sentimentele noastre nerezolvate.
Folosind acelasi exemplu, piperul reprezinta ranile noastre emotionale sau credintele despre noi insine si despre lumea din jur. Exista anumite emotii care isi gasesc calea in apa si in potirul inimii. Amestecarea lor turbionara (fara sa avem timp sa curatam apa), ne va face sa ne scufundam in intuneric si sa cadem intr-o lume a disperarii pe care noi am proiectat-o in realitatea inconjuratoare. Exista multe tehnici de vindecare a corpului emotional, dar nu le vom discuta acum aici. Cu cat pastram paharul mai curat (mintea si inima noastra) de-a lungul zilei, cu atat mai usor va fi sa intalnim Sinele Superior. Am vorbit doar putin despre domeniile numeroase care au legatura cu conectarea la Sinele Superior.
Cu siguranta, se poate scrie mult pe marginea acestui subiect. Totusi, pentru moment,
este suficient ca voi sa incepeti sa rafinati propria conexiune cu Sinele inalt. Avand o buna imagine a acestor elemente, este esential sa va dezvoltati relatia cu Sinele inalt. Pe masura ce invatati acesti pasi, Sinele vostru Superior va incepe sa va reveleze tot mai mult din propria voastra calatorie. Mai mult ca orice, calatoria nu este niciodata terminata si ea cere rabdare, dedicare si o inima deschisa.
Calatoria prin viata, aproape de inima si de Sinele inalt, nu este mereu dulce si
condimentata. Ochii vostri pot vedea esecul (sau ceea ce credeti voi ca este esec) de multe ori inainte de a intelege lectia, sau pot vedea circuitul auto-sabotajului. Cand va conectati in mod sincer la Sinele Superior, fiti atenti! Sinele Superior va folosi de multe ori alti oameni ca mesageri pentru a va ajuta sa va puneti la punct lectiile. Amintiti-va intotdeauna sa nu impuscati mesagerul!

Cum sa facem sa nu rugineasca sufletele oamenilor?

,, cum sa facem sa nu rugineasca sufletele oamenilor?...''....te referi la
faptul ca oamenii devin apatici,reci,insensibili...ca un fier ruginit...omul se
naste cu un suflet,care este inocent,simte vibratia vietii si se bucura de
ea...este plin de pace si bucurie...este prima faza a evolutiei omului...dar
mai exista ceva...exista fiinta,adica constiinta propriei persoane,a
individului, a unicitatii lui...iar a doua etapa ,,normala'',naturala a evolutiei
omului este aceasta constientizare a fiintei....care se poate face prim
meditatie sau revelatie...asa devii un inocent constient,care este ceva
sublim...asa ar trebui sa se intample...dar in realitate nu se intampla
asa...au mai aparut inca 4 faze,dintre care prima este nasterea
egoului ...copiii,in loc sa fie crescuti si indrumati de niste oameni
evoluati,care au ajuns la stadiul de constiinta,si care sunt capabili sa
vada fiinta copilului si sa-l indrume spre ea,ei sunt crescuti pe de o parte
de parinti,care nici eu nu stiu pe ce lume traiesc,si cresc copiii pe baza
conditionarilor si frustrarilor proprii,si apoi mai intervine societatea,in
principal prin scoala, intregind conditionarea...astfel ca copilul ajunge la
adolescenta si apoi la maturitate cu o haina capabila sa-i asigure
integrarea in societate...asa se naste egoul,personalitatea...o imagine
mentala,un implant psihologic care in mica masura sau deloc exprima
fiinta acelei persoane...astfel ca,la un moment dat se produce o dualitate
in cadrul individului...pe de o parte,viata conditionata,iar pe de alta parte
impulsul fiintei de a se exprima si de a trai...apar
suferinte,dezamagiri,nevroze...are doua solutii ...sa uite de tot,traind o
viata de robot,ca ,,lumea''...si astfel sufletul sau rugineste...sau sa
incerce sa scape de povara,de haina si sa traiasca in lumina propriei
fiinte...nu poti face nimic in aceasta privinta,decat pt tine insuti...este
vorba de alegere,nu poti ajuta pe cineva daca el nu vrea...ce poti sa faci:
exemplul personal...sa raspandesti lumina,sa fii plin de pace si
bucurie...eu,cu iubirea,am reusit sa patrund in sufletul oamenilor,dar nu
pentru a le schimba,ci doar a comunica cu el sau a arata individului cum
este sufletul sau...adica faceam o punte intre el si sufletul sau...cu
iubirea se pot unge sufletele...cei ruginiti,care isi dau seama ca sunt
ruginiti,vin la cel care au iubirea si se ung...pana reusesc sa simta
vibratia, sa se miste in ritmul vietii,si asa ajung la iubirea din ei...si se
produce vindecarea... ca sa previi acest proces,trebuie schimbata
ordinea lucrurilor...adica,acum societatea creeaza individul,in loc sa fie
invers,individul sa creeze societatea....si ca sa se ajunga aici,mai intai
trebuie sa se schimbe individul...adica,sa-si schimbe si el ordinea
lucrurilor...acum este am-fac-sunt...corect ar fi sunt-fac-am...daca vrei sa
ai iubire,fii iubire si vei face totul in iubire si vei avea iubirea...daca vrei
sa ai pace,fii pace si vei face totul in pace si vei acea pacea...oamenii
vor sa aiba iubirea ca sa fie fericiti,ceea ce este o iluzie...fi iubire,si vei fi
fericit,vei avea fericirea...cand individul va crea societatea, nu va mai
exista conditionare,si nu se va mai naste egoul...omul va trece de la
inocenta la constiinta...se va ajunge aici?...da,se va ajunge... De ce doar
cateva secunde a durat comuniunea cu Universul?...eu stiu ca,atunci
cand ajungi acolo,te cuprinde o asa bucurie si beatitudine,ca nu te mai
poti desprinde...nu ai de ce...imi place sa compar cu Schimbarea la
Fata ...cand cei trei ucenici au zis: doamne,cat de bine e aici...sa facem
colibe si sa stam aici...sa nu mai plecam...dar,mai e ceva...fiecarui om i
se intampla ca,pentru cateva secunde,sa-si simta sufletul,fiinta,sa auda
glasul inimii; asa cred...ca,oricarui om,cel putin o data in viata,la un
moment dat,i se reveleaza fiinta in toata splendoarea...cred ca asta s-a
intamplat la tine...si in acea clipa e momentul alegerii...ce faci?...urmezi
impulsul,chemarea sufletului...sau inchizi usa...pe dinafara...ba mai pui si
cativa bolovani,sa nu se dechida din greseala,cand tu nu esti atent
...majoritatea oamenilor fug de astfel de clipe de revelatie...Da,si eu am
avut clipe in viata cand eram robot,cand nu mai simteam nimic...dar
stiam ca sunt clipe trecatoare,ca in curand imi va reveni linistea...eu am
crezut mereu in iubire,am urmat-o,am gasit-o,am primit-o,am daruit
...daruieste iubirea si vei primi...cel care se plange ca nu a gasit iubirea,
inseamna ca nu are iubirea in el...ca nu iubeste...Doar egoul se simte
bine cand e iubit,admirat,apreciat...sufletul se simte bine cand daruieste
iubirea...sufletul nu cauta sa primeasca iubirea,ci doar sa o daruiasca...
pur si simplu...e greu de crezut....Mi-ar place si mie sa intru mai in
amanunt in ,,viata energetica'' a omului...stiu ca totul se rezuma la
energie si informatie...ca informatie este o energie personalizata...ca
energia in sine este pura,noi o incarcam,o impregnam cu informatie
...putem transforma ura in iubire,tristetea in bucurie,mila in
compasiune ...pe zi ce trece,traind iubirea,simt ca intineresc...o buna
amica de-a mea a incercat sa fie draguta si de ziua mea mi-a zis ca a
mai cazut o petala din trandafir...iar eu i-am raspuns ca trandafirul meu
abia a inflorit,nu se ofileste...Singur si gol se simte cel care nu traieste cu
si in sinele sau ...cel care isi da seama ca egoul este o minciuna,dar
care inca nu a ajuns la sine...si este in cautare...cel care traieste in ego
si nu vede lumina, este multumit in micimea lui,in ignoranta lui...cel care
nu se simte bine in ego si incepe sa caute,va avea parte de clipe destul
de zbuciu-mate ...va avea nevoie de curaj si ambitie...sunt multi care
doar se cauta,si nu se gasesc...ajung la disperare...nu se simt bine
oricum... Da, exista doua lumi,dar nu una a iluziilor iubirii...una a
luminii,iubirii,bucuriei, armoniei si alta a
intunericului,temerilor,ignorantei...a muritorului si a magului...Nu trebuie
sa cauti o femeie pe care s-o poti iubi...gaseste iubirea din tine,lasa
izvorul sa curga...e ceva ce nu se poate descrie in cuvinte...e raiul pe
pamant...e soarele in suflet...femeia nu este o reduta care trebuie
cucerita,ci o fiinta care trebuie iubita... Da,nu exista vinovati..doar
alegeri...
Cand ne nastem,fiinta noastra este inocenta...traim bucuria de a fi cu
noi,suntem puri...cu timpul,dat fiind starea actuala,cand societatea
formeaza individul si nu individul formeaza societatea,suntem supusi
unui proces de ,,domesticire'',de modelare,chipurile ca sa fim conform cu
modelul,cu ceea ce cere societatea,sa fim capabili de integrare in
societate,sa fim competitivi,sa putem sa ne descurcam...primii care
actioneaza asupra noastra sunt parintii,care prin frustrarile,neimplinirile si
conditionarile lor ne imbraca cu prima haina;apoi vin
invatatorii,profesorii,biserica si apoi intreaga societate are grija ca noi sa
fim ,,apti''...si asa,haina cu haina,ne imbracam cu o personalitate sau cu
Egoul...Egoul este un complex de conditionari la care suntem supusi si
care ascunde adevarata noastra fiinta...constientizarea propriei fiinte
poate duce la eliberarea de Ego si trairea in libertate,conform cu fiinta
noastra...viata nu inseamna lupta,ci bucurie si pace...deci,nici cu Egoul
nu ne luptam,ca nu il putem invinge...doar il constientizam si ne disociem
de el,adica ne dam seama ca noi nu suntem el,ci exista in noi o fiinta,un
suflet....comoara noastra...Egoul nu va dispare total,el ne ajuta sa traim
in societate...asa cum nici de minte nu putem scapa,ci doar sa ne dam
seama ca noi nu suntem numai mintea noastra...astfel,mintea si egoul
devin instrumente si nu conducatori,indrumatori...
Exista doua posibilitati de cunoastere si explorare(ca sa zic
asa),gandirea si intuitia(ca,de fapt,e una,intuitia,metoda de cunoastere a
sufletului....gandirea,mintea ajunge greu la o concluzie,ea mai mult se
joaca,dezbate,analizeaza,corecteaza,ajunge greu la o concluzie,pe care
o schimba imediat cu alta).Prin intuitie,simtire sau feeling,ajungi sa-ti dai
seama care parte din tine esti tu si care e dobandita,prin
domesticire,modelare.Egoul are nevoie de competitie,de ceva cool,are
nevoie sa faca ceva care sa-l satisfaca,sa-i satisfaca necesitatile ,
capriciile,poftele,dorintele.Sinele,fiinta proprie,nu are nevoie de nimic sa
faca,ea doar este.Ea doar se manifesta,prin experiente.Scopul acestei
vieti pamantene este de a gasi si a folosi oportunitatile ce ni se ofera
pentru ca experimenta starile fiintei noastre,a o manifesta.Diferitele
situatii,lucruri si oameni care vin la noi la un moment dat de-a lungul
existentei noastre au scopul de a ne oferi aceste oportunitati,de a ne
scoate anumite parti din noi aflate in umbra,in umbra constiintei
noastre.Nimic nu este intamplator,tot ce se intampla in existenta noastra
are un scop,pe care de multe ori nu il stim,dar sa incercam sa fim cat mai
atenti la ce ni se intampla.Atentia duce la constientizare.
Fiinta nu este acelasi lucru cu personalitatea,fiinta este sinele
nostru,personalitatea este Egoul nostru.Astfel ca putem vorbi de
persoane(oameni care au o personalitate,fiind ingraditi,inlantuiti in ea),si
indivizi(oameni care au scapat de scutul personalitatii si traiesc
liber,manifestandu-si fiinta).Sau oameni care fac si oameni care
sunt.Oameni care reactioneaza si oameni care se creeaza sau
recreeaza.Oameni care sunt traiti(sau supravietuiesc) si oameni care
traiesc(sau vietuiesc).OM,are un context mai larg,definind toti indivizii
speciei umane.Desi se vobeste si de starea de ne-om,si care de obicei
defineste oameni care traiesc sau exista sub conditia umana.
Se vorbeste de ,,raul'' pe care il face fiintei umane mintea si Egoul.Este
ceva ,,profan''.Mintea nu este rea decat atunci cand devine stapana pe
existenta persoanei respective(putem spune persoana,pentru ca
individul este in starea de nonminte),cand ea decide si
controleaza.Atunci cand mintea este efector,cand doar manifesta ceea
ce i se dicteaza de sine sau constiinta,nu mai ,,face'' rau.Doar pune in
aplicare ceea ce i se spune.Si atunci nu mai este nici buna nici rea,ci
doar un efector.De fapt,doar mintea dictatoriala lucreaza cu notiuni gen
bun-rau,sus-jos,ieri-azi-maine,corect-incorect.Sinele stie ca ce
este,este...ce nu este,nu este.El accepta ceea ce se intampla,si stie ca
oricum ar fi,e bine.Lucreaza cu notiunea de eficient,rentabil pentru fiinta
proprie,si foloseste tot pentru evolutia sa,pentru manifestarea sa.La
fel,Egoul este ,,rau'' atunci cand pune stapanire pe individ,cand individul
se identifica cu el,cu aceasta imagine conceputa de minte.Cand ajungi
sa te indentifici cu sinele tau si transcenzi Egoul,acesta devine doar o
punte de legatura cu exteriorul.Poti sa renunti la el doar cand te izolezi
de exterior,de societate.Atunci poti fi doar cu sinele tau.Dar,in
societate,ai nevoie de Ego,ca sa poti sa fii adaptat si sa traiesti in ea.Sa
poti plati pretul pentru ca existi in sanul ei.Viata unui om poate fi impartita
in doua:o parte pe care o dam societatii,ca pret ca traim in ea,si o parte
pentru noi.Cei care nu traiesc sau nu cunosc sinele,se refugiaza in prima
parte,toata viata lor se reduce la prima parte.Cei care se trezesc si isi
constientizeaza propria fiinta,cauta sa traiasca cat mai mult cu sinele si
sa reduca cat mai mult timpul cedat societatii.Acel ,,timp liber'' este de
fapt timpul petrecut cu sinele.
Cine traieste cu sinele,nu se plictiseste niciodata,el traieste bucuria de a
fi cu sine.

Despre fericire

...defapt un discurs explicit despre sinele experimental şi sinele memoriei, şi în ultima instanta despre deosebirile dintre SINE şi ego.





selectaţi limba, pentru a vizualiza traducerea

Detaşare de drama de zi cu zi...

Detaşare de drama de zi cu zi...


"Pentru propria voastră dezvoltare, este esenţial sa acceptaţi conceptele cu care sunteţi în rezonanta şi sa ignoraţi restul. Adevărul este un lucru personal şi intim, diferit pentru fiecare. Reţineţi doar ceea ce vi se pare bine şi corect, iar restul lăsaţi-l deoparte. Cel mai mare dar cu care v-a înzestrat Spiritul este puterea de a alege, pe care o deţineţi fiindcă aveţi liber arbitru!"


Cei care va adaptaţi deja vieţile la a cinsti nevoile pe care le aveţi în aceste energii care se modifica veţi duce o viata mai uşoară. Cât ii priveşte pe cei care simt nevoia de a face schimbări (şi ştiu ce anume trebuie schimbat, însa nu fac nimic) rămâne şi aceasta o alegere.


Când alegeţi din frica, alegeţi o cale mai joasa!
Oricând aveţi de ales, sa ştiţi ca exista mai mult decât o simpla opţiune intre da şi nu, intre a rămâne sau a pleca.
Întotdeauna exista o a treia sau o a patra alternativa de luat în considerare.


Calea non-acţiunii ii da semnal Universului din jurul vostru sa facă ce vrea el şi nu ce vreţi voi. Pe aceasta cale, Legea Atracţiei va aprofunda lecţiile, făcându-va sa va simţiţi loviţi de întorsăturile misterioase şi incontrolabile ale vieţii. Aceasta este vechea cale, modul cel învechit, din 3D, de a vedea viata-separatist şi bazat pe frica în care va lăsaţi viata sa ia controlul asupra voastră.


Uneori, când va este greu sa luaţi o decizie, o alegere înţeleaptă este sa spuneţi: “ Da, ştiu ca răspunsul se afla undeva, doar ca nu ştiu încă unde şi cum sa-l găsesc.”


Este mult mai productiv sa constataţi ca nu aveţi toate informaţiile, decât sa va blocaţi sau sa renunţaţi, fiindcă nu aveţi nicio soluţie. Unii se silesc sa facă o alegere pe care, în străfundul inimii, o simt ca nefiind cea mai buna, dar o fac pentru ca le suna bine în minte.


Iată momentul în care va rugam sa va amintiţi de Sincronizarea Divina. Chiar dacă soluţia cea buna nu este evidenta, nu trageţi niciodată concluzia ca ea nu exista!

Puteţi vedea aerul? Nu. El exista? Da. V-ar lipsi dacă ar dispărea – chiar dacă nu-l puteţi vedea? Foarte mult! Ati şti pe loc, fiindcă nu aţi mai putea sa respiraţi. Toate aceste exemple au legătură cu forţele invizibile ale energiei, pe care le folosiţi zi de zi şi pe care le consideraţi ca fiind de la sine înţelese.

Toate soluţiile şi răspunsurile exista în voi, chiar dacă nu le puteţi vedea încă! De ce lucrurile bune nu pot fi simple? De ce nu se poate ca soluţiile cele mai bune sa fie uşoare? Daca credeţi ca orice răsplată nu poate veni decât după o munca asidua şi grea, atunci aceea este calea pe care aţi ales sa v-o impuneţi.

Daca asta aşteptaţi de la viata, atunci asta va fi ceea ce veţi crea. Convingerile voastre va creează realitatea! Realitatea voastră duala este astfel conceputa, astfel încât sa conformeze nivelului vostru de vibraţie.


Orice se întâmpla în jurul şi înăuntrul vostru poate fi considerat şi explicat din perspectiva lecţiilor de viata pe care sufletele voastre cauta sa le înveţe. Multe situaţii de criza sunt lecţii care nu vi s-au prezentat când v-ar fi fost uşor sa le faceţi, iar în prezent iau proporţii care creează perturbaţii.


Daca aţi studia evoluţia acestor situaţii, aţi vedea momentele în care au devenit obstacole, în care concluziile comunicaţiei au blocat potenţiala rezolvare, iar focalizarea asupra unei situaţii sau ignorarea ei au schimbat cursul lucrurilor, într-o direcţie sau alta.


Poate fi foarte constructiv sa va uitaţi în urma, ca sa vedeţi greşeala şi sa nu o repetaţi. Întoarcerea în trecut poate fi şi foarte distrugătoare, dacă va împotmoliţi în el, spunându-va ca ar fi trebuit sa faceţi asta sau cealaltă, numai sa fi ştiut… Pai, dacă aţi fi ştiut, lecţia nu ar fi existat!


Detaşaţi-va de drama experienţei prin care treceţi şi priviţi-o fără patima!
Care e cel mai mare rău care vi s-ar putea întâmpla, dacă faceţi aceasta alegere? Cei care refuza sa aleagă îşi vor da seama ca viata alege în locul lor. Daca nu va îngrijiţi de viata voastră, în aceste noi energii, viata va va obliga sa repetaţi lecţia pe mai multe cai.


Frumuseţea puterii voastre consta în capacitatea de a învăţa din alegerile voastre, de a va schimba mentalitatea şi de a alege din nou! Asa progresează sufletul – şi Nu stand pe loc."


Extras din cartea "Cercul Gratiei", Edna G. Frankel, Editura For You

Rugăciunea Abandonării

A te abandona lui Dumnezeu, nu înseamnă a fi pasiv, ci a face tot ce este "omeneşte " posibil, după care, laşi restul în grija LUI !


De ce eşti agitat? Lasa-Ma sa am Eu grija de problemele tale. Eu voi fi Cel Care se va gândi la ele.
Nu aştept altceva decât sa te predai Mie. Eu intervin numai atunci când tu ştii cum sa te abandonezi în întregime, atunci nu mai trebuie sa-ţi faci griji de nimic.
Spune adio tuturor temerilor şi descurajărilor tale. Pari ca nu ai încredere în Mine.
Sa te abandonezi înseamnă sa iţi întorci gândurile de la toate problemele tale.
Lasa totul în mâinile Mele, spunând “Faca-se voia Ta, Doamne. Gândeşte-te Tu la asta!”.
Asta înseamnă “Doamne, Îţi mulţumesc pentru ca ai luat totul în mâinile Tale şi vei rezolva asta pentru binele meu cel mai înalt!”.
Aminteşte-ţi ca gândindu-te la consecinţele unui lucru este contrar abandonării, asta înseamnă ca tu te îngrijorezi ca situaţia nu va avea rezultatul dorit.
Astfel demonstrezi ca nu crezi în Iubirea Mea pentru tine. Vei dovedi ca tu nu consideri ca viata ta se afla sub controlul meu şi ca sunt lucruri care-Mi scapă.
Nu te gândi niciodată “Cum se va sfârşi asta? Ce se va întâmpla?”.
Daca cedezi acestei tentaţii dovedeşti ca nu te încrezi în Mine.
Vrei sa ma ocup Eu de ea, da sau nu?
Atunci trebuie sa încetezi sa te mai nelinişteşti pentru asta.
Te voi îndruma numai dacă mi te predai complet iar când va trebui sa te conduc pe o cale diferita de cea pe care te aştepţi, te voi purta pe bratele Mele, voi fi mereu cu tine.
Ceea ce te tulbura serios este gândul, îngrijorarea, obsesia, voinţa ta de a te descurca singur, cu orice preţ.
Eu pot face atât de multa bucurie când omul, atât în nevoile lui materiale, cât şi spirituale, se îndreaptă spre Mine spunând: “Gândeşte-Te Tu la asta!” şi apoi stai liniştit...
Vei primi foarte mult dar numai când tu, în rugăciunea ta, te vei baza complet pe Mine.
Tu te rogi Mie doar atunci când suferi şi te aştepţi ca Eu sa intervin dar în modul dorit de tine.
Nu te încrezi în Mine, ci doreşti ca Eu sa ma adaptez cerinţelor tale.
Nu crede ca cei bolnavi, care cheamă doctorul, sugerându-i tot timpul tratamentul pe care ei îl socotesc potrivit. Nu face asta, ci mai degrabă, chiar în circumstanţele triste, spune : « Doamne, Te preamăresc şi Îţi mulţumesc pentru acesta problema, pentru aceasta lipsa. Ma rog ca Tu sa aşezi lucrurile cum doreşti pentru aceasta viata terestra, vremelnica.
<>
Uneori simţi ca dezastrele cresc în loc sa se diminueze.
Nu te agita. Închide-ţi ochii şi spune-Mi cu credinţă : « Doamne, facă-se voia Ta ! Îngrijeşte-te Tu de asta ».
Si când spui astfel, Eu realizez şi un miracol dacă este nevoie.
Eu ma gândesc la asta numai când tu te încrezi total în Mine.
Eu ma gândesc întotdeauna la tine, dar te pot ajuta numai când tu te bazezi total pe Mine

Principiile filozofiei Huna

Ideea fundamentala a filozofiei Huna este ca fiecare dintre noi creează o experienţă personala a realităţii, prin credinţele, interpretările, acţiunile şi reacţiile noastre şi prin gânduri şi sentimente.
Nu numai ca realitatea este creata de noi, dar tot noi suntem deja co-creatori, împreună cu Universul însuşi. Huna ne învaţă sa facem asta, în mod conştient.
Este adevărat ca aceasta idee nu-i aparţine numai filozofiei Huna. Teoretic, ea se regăseşte în toate religiile cunoscute, deşi mai mult în învăţăturile esoterice. Din păcate, este adeseori uitata şi rareori este studiata profund şi practicata.
Tendinţa moderna de a separa religia sau învăţăturile spirituale, de celelalte aspecte ale vieţii, este o forma arbitrara şi falsa de abordare. Doctrina Huna afirma ca toate sistemele, categoriile, clasificările şi diferenţierile sunt propriile noastre invenţii şi ca este pe de-a întregul posibil sa restructuram totul, în alt mod.
Asta nu înseamnă ca a face o clasificare este ceva greşit în sine, atâta vreme cât foloseşte unui scop bun, dar atitudinea Huna acorda importanta faptului ca noi suntem cei care clasificam şi ca, în spatele tuturor sistemelor, se manifesta - deşi imperceptibila, pentru majoritatea oamenilor - aceeaşi unitate esenţială, aceeaşi armonie fundamentala pe care noi o numim Dumnezeu şi care, totuşi, nu are acelaşi înţeles pentru toată lumea.
In filozofia Huna, Dumnezeu şi Universul (perceput ca tot ceea ce este, a fost şi va fi) sunt unul şi acelaşi lucru. Toţi întemeietorii marilor religii ale lumii sunt de acord cu aceasta, deşi adepţii lor tind sa se agate de clasificări şi separări. In limba hawaiiana,
numele acestei prezente eterne şi infinite este Kumulipo, tradus, de regula, ca "sursa infinita a vieţii", dar care mai poate însemna şi "marele Mister".
De menţionat este ca fiecare silaba a acestui nume poarta în ea conotaţia de "unire", înţelegând prin aceasta ca unirea cu misterul este atât posibila, cât şi benefica. Si, nu din întâmplare, ambele silabe ale cuvântului Huna, "secretul", mai înseamnă şi "unitate".
Iata, în continuare, care sunt principiile de baza ale acestei doctrine.

1. IKE − Lumea este asa cum crezi tu ca este.
Acesta este principiul de baza al filozofiei Huna şi înseamnă ca noi ne cream propriul nostru univers, pe baza experienţelor personale, dar şi prin impactul asupra realităţii, a credinţelor, obiceiurilor, aşteptărilor, atitudinilor, dorinţelor, temerilor, judecăţilor,
sentimentelor, prin gândurile şi acţiunile noastre persistente. Acest principiu mai conţine şi ideea ca, prin schimbarea modului predominant de gândire, schimbi propria ta lume şi, totodată, interacţiunile cu restul universului, ceea ce face ca şi restul universului sa "reacţioneze" corespunzător.
Deci: noi ne cream lumea, în fiecare clipa, iar cu cât suntem mai atenţi, cu atât vom fi mai precişi în ceea ce cream.

2. KALA − Nu exista limite, tot ceea ce gândim este posibil!
Nu exista limite reale intre noi şi corpul nostru, intre noi şi alţi oameni, intre noi şi lume, sau intre noi şi Dumnezeu. Orice împărţire sau diferenţiere folosita în prezentare are doar un rol de convenţie, care sa-i asigure funcţionalitatea. Cu alte cuvinte, clasificarea este doar o iluzie folositoare. O semnificaţie suplimentara a acestui principiu este aceea ca potenţialul creativ este nelimitat. Putem crea, într-o forma sau alta, tot ceea ce ne imaginam.

3. MAKIA − Energia urmează calea atenţiei şi invers.
Gândurile şi sentimentele stăruitoare – de care suntem pe deplin conştienţi, sau nu –au întotdeauna un suport energetic. Atenţia direcţionată este un canal atât pentru fluxul energiei biologice, cât şi pentru cel cosmic.

4. MANAWA − Acum este momentul pentru putere; sa nu ne dispersam atenţia în ce a fost sau va fi (trecut sau viitor)
Nu suntem legaţi de nici o experienţă a trecutului şi de nici o percepţie a viitorului.
In momentul prezent, avem puterea de a schimba credinţele false şi obiceiurile negative care ne limitează, astfel încât sa plantam conştient seminţele unui viitor pe care-l alegem.
Pe măsură ce ne schimbam "conţinutul" mentalului, schimbam experienţa de viata şi nu este nici o putere adevărată în afara noastră, care ni s-ar putea opune,pentru ca Dumnezeu este înăuntrul nostru. Suntem liberi, doar în măsura în care conştientizăm acest lucru şi acţionăm ca atare, precum o fiinţă libera.

5. ALOHA − A iubi înseamnă a fi fericit cu ceea ce ai.
Pe măsură ce gândim ce ar putea sau am vrea sa se întâmple, suntem extraşi din câmpul de iubire necondiţionată.(acceptarea)
Universul exista datorita iubirii în cele doua aspecte ale sale: de a fi şi de a deveni.
Oamenii exista datorita iubirii, chiar şi atunci când nu recunosc aceasta. Insa, când recunosc iubirea, ei sunt fericiţi asa cum sunt şi sunt fericiţi pentru ceea ce au devenit, trăind iubirea.
In filozofia Huna, iubirea conştientă este cea care creează fericirea. Nu este doar un efect colateral. Totul funcţionează mai bine, este mai bun, mai luminos şi generator de armonie, atunci când acest principiu al iubirii este urmat în mod conştient.
Iubirea este singura etica necesara în filozofia Huna.

6. MANA − Toată puterea vine din interior. Ai încredere în tine însuti!
Dupa cum s-a spus şi înainte, nu exista nici o putere în afara noastră, pentru ca puterea lui Dumnezeu – sau Universul – lucrează în viata noastră, prin noi. Noi suntem canalul activ, mai mult sau mai puţin conştient, al acelei puteri, iar alegerile şi deciziile noastre doar o direcţionează. Nimeni nu poate avea putere asupra noastră, sau asupra destinului nostru, dacă nu-l lăsăm sa o facă.

7. PONO − Eficienta este măsura adevărului. Fii creativ!
Într-un univers infinit, nu poate exista un adevăr absolut, în afara de Dumnezeu. In schimb, trebuie sa existe şi un adevăr fundamental, la nivelul individual de conştiinţă.
Acest principiu este unul foarte practic, care ne permite organizarea informaţiei în cel mai potrivit mod pentru atingerea scopului propus, asa încât "faptele" şi acţiunile noastre sa nu împiedice manifestarea acestei legi.
Toate tehnicile folosite In Huna pornesc de la aplicarea acestor principii. Ceea ce face Huna atât de folositoare pentru transformarea spirituala, este faptul ca e bazata pe principii şi nu pe tehnici şi ca, în acest fel, putem cauta mereu cele mai simple tehnici care sa servească scopului propus şi care sunt circumscrise acestor principii.
Odată cunoscute principiile, putem înţelege adevărata natura a tuturor tehnicilor şi le putem crea pe ale noastre.
Acum, propria noastră dezvoltare şi perfecţionare este în mâinile noastre, iar aceasta cunoaştere este o unealta preţioasă în transformarea conştiinţei. Pe măsură ce o folosim şi pe măsură ce trăim conform principiilor sale, ne descoperim "semnele", jaloanele care sa ne conducă spre înălţare.
Filosofia Huna aduce în atenţia noastră trei diamante de cunoaştere, dezarmant de simple:
Binecuvântează clipa prezenta.
Crede în tine însuţi.
Aşteaptă-te la tot ce este mai bun.
Pe măsură ce puterea din spatele acestor cuvinte simple este înţeleasă şi experimentata, devenim din ce în ce mai capabili sa ne cream propria fericire şi sa ne construim, în mod liber, destinul.

MODALITĂŢI SIMPLE DE ILUMINARE :Eu şi ceilalţi

Exista multe cuvinte care încearcă sa definească ce înseamnă a fi total expansionat : conştiinţă totala infinita, completitudine, libertate absoluta, iubire divina, extaz atemporal, siguranţă deplina, stabilitate eterna, inteligenta cosmica suprema, compasiune universala infinita.
Sa ne ocupam aici, în continuare, de aspectul STABILITĂŢII.
Absoluta stabilitate etern-durabila a interacţiunilor intre fiinţe exista spontan la nivelul SPAŢIULUI, deoarece aici toate relaţiile (legăturile) sunt permanente, în virtutea faptului ca fiinţele implicate au acelaşi nivel comun de expansiune.(de vibraţie)
La nivelele mai contractate,însă,unde, prin definiţie, exista o anumita "restrângere " a conştiinţei,stabilitatea interacţiunilor nu mai este durabila.Atunci când intram în contact cu fiinţe, ale căror vibraţii sunt mult diferite de ale noastre, resimţim în mod firesc instabilitate, suspiciune, nesiguranţă şi teama.
Daca celalalt are nivel mai înalt de vibraţie va tinde spontan, şi în mod conştient, sa-mi ridice nivelu vibrator pentru a ma aduce la nivelul lui.Eu, dimpotrivă, voi avea tendinţa, de cele mai multe ori inconştient, sa-i cobor nivelul vibrator .
Daca celalalt are nivel inferior de vibraţie va tinde, de cele mai multe ori inconştient, sa-mi coboare nivelul vibrator, pentru a ma aduce la nivelul lui.Eu, dimpotrivă, voi avea tendinţa sa-i ridic nivelul vibrator mai scăzut decât al meu.
Nu opune nici o împotrivire vibraţiilor altor fiinţe, acorda libertate totala expansiunii sau contracţiei tuturor celorlalte fiinţe.
Daca tu, de exemplu, iţi iubeşti ignoranta în care exişti mai mult decât iubeşte cineva cunoaşterea expusa aici, atunci TU EŞTI PE UN NIVEL MAI ELEVAT DECÂT ESTE CELALALT.
Nu exista aproape nici o evidenta exterioara care sa ne arate cât de mult sau cât de puţin se iubeşte celalalt pe sine însuşi, deoarece o fiinţă umana poate avea o viziune limitata de propriul sau nivel şi, de aceea, ceea ce vede ea în celalat este, într-un anume sens, ea însăşi.
Un proverb spune, în aceasta direcţie,ca :
"II JUDECAM ADESEA PE CEILALŢI DUPĂ PROPRIA NOASTRĂ PERVERSITATE".
Nu contează cât de stupizi, confuzi sau lipsiţi de iubire pot apare, în viziunea noastră, ceilalţi oameni:
NOI NU AVEM DREPTUL SA TRAGEM CONCLUZIA PRIPITA CA ACEŞTIA AU UN NIVEL DE CONŞTIINŢĂ INFERIOR NOUA.
Poate ca, uneori, ei trăiesc o extrem de intensa iubire, în direcţii pe care noi ori nu le înţelegem deocamdată, ori nu le percepem încă.Felul în care noi ii vedem pe ceilalţi este funcţie de propriul nostru nivel vibrator.
Sa nu uitam ca omul asa-zis " obişnuit " este adesea unealta înţeleptului, iar cel ce nu-şi iubeşte unealta de care se foloseşte, detaşat, este adâncit în eroare.Sa ne amintim în permanenta ca fiinţele pe care le consideram acum vulgare, non-spirituale, stupide, nebune, aceste fiinţe, chiar fără sa ştie,ne pot ajuta foarte mult sa ne iluminam,
DACA vom învăţa sa le iubim detaşat şi sa iubim ATITUDINEA noastră fata de ele.
Sa respectam, prin urmare, la ceilalţi oameni, dreptul de a fi exact asa cum sunt.
Negând unei fiinţe libertatea de a fi în ignoranta şi de a greşi, noi greşim, de asemenea.
A lăsa altora libertatea de a fi prosti, ignoranţi, limitaţi, inconştienţi, este un pas extrem de important pe calea progresului spiritual; şi acest pas îl putem face cu uşurinţă ,în fiecare zi. Noi toţi, fiecare dintre noi, suntem canale de energie, prin care se revarsă - mai mult sau mai puţin, în funcţie de aspiraţia fiecăruia- beatitudinea spirituala suprema ; ori, pentru ca aceasta revărsare sa fie continua şi totala, tot ceea ce trebuie sa facem este sa fim canale total deschise.
Daca stam şi privim, în permanenta, numai Soarele, viziunea noastră asupra lumii poate fi considerata distorsionata de lumina extraordinar de puternica.
Dar dacă stam, însă, în asa fel încât lumina soarelui sa ajungă la celelalte fiinţe PRIN NOI, vom percepe în permanenta, mult amplificata, frumuseţea şi perfecţiunea lumii şi vom cunoaşte, în noi înşine, gloria eterna a CREAŢIEI.

Tot despre "UMBRA"

"Frica noastră de schimbare, de a păşi în sfera unor noi realităţi, este atât de adâncă, încât ne agăţăm cu disperare de lumea pe care o cunoaştem. Adeseori confundam familiaritatea cu siguranţa. Confortul perceput a ceea ce este familiar ne face sa trăim iluzia propriilor povesti. Însă întrebarea asupra căreia ar trebui sa meditam este:"Suntem cu adevărat în siguranţă, în cadrul acestor povesti?"

In loc sa riscam, ne agăţăm de ceea ce avem şi ne opunem incertitudinii necunoscutului.


Am citit cândva o poveste despre o femeie care a înnotat de-a lungul unui lac, ţinând o piatra în mana. Când aceasta femeie s-a apropiat de mijlocul lacului, a început sa se scufunde din cauza greutăţii pietrei.


"Arunca piatra!", i-au strigat nişte oameni de pe mal. Insa femeia a continuat sa înoate, dispărând din când în când sub apa."Arunca piatra" strigau mai puternic cei care priveau. Femeia a ajuns în centrul lacului şi părea ca nu mai are putere. Din nou, oamenii o îndemnau :"Arunca piatra". In clipa în care femeia a dispărut sub apa pentru ultima oara, au auzit-o spunând: "Nu pot. Este a mea."


Majoritatea dintre noi am petrecut prea mult timp împotrivindu-ne dramelor şi nu am cautat înţelepciunea din fiecare aspect, credinţă şi circumstanţă nedorita. Împotrivirea ne închide în interiorul durerii emoţionale a unei situaţii, în realitatea pe care vrem cel mai mult sa o schimbam. Rezistenta apare din dorinţa ca situaţia şi circumstanţele din prezent sa fie diferite.


Pana şi cea mai mica năzuinţă ca lucrurile sa se schimbe poate crea stări multiple de împotrivire interioara. Fie ca ne opunem întregii povesti sau unei anumite părţi, aceasta rezistenta ne creează dezechilibre lăuntrice. Acţionează pe post de lipici, ataşându-ne chiar de sentimentele şi credinţele de care vrem cel mai mult sa scăpăm.


Deşi pare o acţiune inversa, primul lucru pe care trebuie sa-l facem pentru a ne vindeca este sa acceptam tot ce am respins. Ceea ce respingeţi persista. Daca interpretaţi aceasta fraza cu inima, veţi avea puterea de a face schimbări permanente şi sănătoase în toate domeniile existenţiale.


Majoritatea oamenilor continua sa-şi urască unele aspecte din viata. Nu contează ipostazele despre care este vorba-relaţiile, părintii, felul în care arata trupul sau veniturile-deoarece împotrivirea şi vindecarea nu se împacă. Aşadar, în cazul în care alegeţi sa respingeţi ceva în viata-dacă judecaţi, urâţi sau dispreţuiţi acel aspect- va garantez ca problema va persista.


Împotrivirea ne neaga liniştea interioara şi finalul fericit pe care ni-l dorim. Este motivul pentru care rămânem mereu la fel. A ne opune în a păşi mai departe şi în a ne înfrunta problemele reprezinta cauza comportamentelor noastre repetitive. Respingerea a ceea ce este ne goleşte de energie vitala şi ne blochează fluxul natural al evoluţiei.

Pentru a ne transcende suferinţa, trebuie sa ne depăşim instinctul de a tine strâns şi, totodată, sa ne predam alternativei de a nu mai opune rezistenta. Orice dorim sa schimbam, lucrurile de care ne este frica, care ne supară sau refuzam sa le acceptam, ne vor menţine legaţi de trecut, ataşaţi de poveştile noastre şi de credinţele umbrei care le conduc.


Abandonarea în fata a ceea ce este ne cere sa ne înmuiem inimile, sa renunţăm la aşteptările care subzista în poveştile noastre şi sa acceptam orice ne prezintă viata. Renunţarea în fata tuturor ingredientelor care ne alcătuiesc viata ne invita sa ne ascultam cu urechi sincere mesajul mai adânc al durerii, fără sa fim opriţi de concluziile obişnuite emise de cutia umbrei. Numai atunci când vom accepta faptul ca ne agăţăm de confortul poveştilor noastre, vom putea renunţa la a mai opune rezistenta şi vom dobândi inţelepciunea provenita din experienţele de viata.


Doar prin luarea unei decizii de a ne folosi poveştile ca sa ne iubim pe noi înşine, mai degrabă decât sa ne pedepsim prin intermediul lor, vom reuşi sa ne eliberam pentru a le utiliza în scopul în care au fost create.


Va promit ca, dacă nu mai opuneţi rezistenta, dacă va daţi demisia din poziţia de Director General al Universului şi renunţaţi la rolul principal al dramei voastre, viata vi se va simplifica şi veţi reuşi sa va auziţi chemarea profunda a sufletului!



Fragment din "Secretul Umbrei: Puterea de a-ţi asuma propria poveste", Debbie Ford, Editura For You

O Lege Spirituala

Primavara

Kitaro-Spiritual Garden

Ce este viata ?

Corpul nostru este format din miliarde de celule care intră în diverse combinaţii până formează corpul. Dacă le-am privi la microscop le-am vedea îndepărtate ca stelele pe cer. Dacă am aduna toate nucleele atomilor din noi şi electronii lor, singurele elemente “solide” din noi, nu am umple o nucă. Fiecare dintre noi suntem energie şi informaţie spaţializată, suntem o parte din Întreg.
Cercetările privind ADN-ul arată că ,cromozomii se comportă ca şi computere holografice. Fiecare dintre noi ne comportăm ca şi computere holografice în interacţiune cu Întregul. Aceasta explică cum de putem fi ajutaţi, prin stimularea resurselor noastre interne, chiar şi de la distanţă, când ne aflăm în situaţii foarte grele, unele chiar nerecuperabile clasic medical.
Toate formele de viaţă sunt sisteme de energie, care transmit semnale şi vibraţii. Noi - corpul nostru fizic, emoţional, mental şi spiritual - suntem câmpuri de energie în mişcare, cu toţii rezonând şi vibrând la propria noastră frecvenţă de vibraţie unică şi transmiţând unde de energie. Prin acestea suntem în legătură cu întreaga creaţie şi în primul rând cu cei apropiaţi nouă: copii, neamuri, prieteni …
Viaţa este o şcoală a creşterii armoniei sufletului nostru cu Întregul. În parabola fiului rătăcitor Iisus ne descrie călătoria de la perfecţiunea inconştientă, prin imperfecţiunea aparentă şi „rău”, până la perfecţiunea conştientă. Fiecare trebuie să ne urmăm propria cale. O credinţă devine eliberatoare numai prin experienţă proprie.
Indicatorul nivelului de armonie este bucuria.
Muntean Ioan (Alchimie Spirituala)

MOTORUL SCHIMBĂRII

MOTORUL SCHIMBĂRII

Dorinţele nu apar pur şi simplu din neant. Ele se formează în mod inconştient în interiorul nostru şi ies la suprafaţă doar când devin ceva definibil, cum ar fi, „Vreau o pizza”. Înainte de aceasta, dorinţele nu sunt simţite, sau în cel mai bun caz sunt simţite ca o nelinişte. Noi toţi am experimentat acest sentiment de a dori ceva, dar ceva ce încă nu ne dădeam seama ce este. Aceasta este o dorinţă ce încă nu a ajuns la maturitate.
Plato, spunea cândva, „Nevoia este mama invenţiei” şi avea dreptate. In mod similar, Cabala ne învaţă ca singurul mod în care putem învăţa ceva este ca întâi sa dorim sa învăţăm acel lucru. Este o formula foarte simpla: când dorim ceva, facem ceea ce este necesar pentru a obţine acel lucru. Ne facem timp, ne adunam forţele şi ne dezvoltam abilităţile necesare. Rezulta din toate acestea ca motorul schimbării este dorinţa.

Totuşi, aceste dorinţe nu pot satisface în forma lor naturala, atunci când sunt centrate pe sine. Aceasta deoarece atunci când ne împlinim o dorinţă, noi o anulam, şi dacă anulam dorinţa pentru ceva, nu ne mai putem bucura de ea.
De exemplu, gândiţi-va la mâncarea voastră preferata. Acum, imaginaţi-va pe voi într-un restaurant renumit, stând confortabil la o masa, în timp ce zâmbitorul chelner va aduce un platou acoperit, îl aşează în fata voastră şi îndepărtează capacul. Hm mm... acea delicioasa scena familiara! Va bucuraţi de ea deja? Corpul vostru o face; de aceea secreta sucuri digestive doar la gândul acestui meniu.
Dar în momentul în care începeţi sa mâncaţi, plăcerea se diminuează. Cu cit mai sătui sunteţi, cu atât mai putina plăcere deriva din mâncatul în sine. In final, când v-aţi saturat pe deplin, nu va mai puteţi bucura de acea mâncare şi va opriţi din mâncat. Nu va opriţi din cauza faptului ca sunteţi sătui, ci deoarece mâncatul nu mai este atât de distractiv atunci când ai stomacul plin. Aceasta este egoismul de forma Catch-22 – dacă obţineţi ceea ce va doriţi, nu mai doriţi acel lucru.
De aceea, deoarece nu putem trai fără plăcere, trebuie sa cautam tot timpul, plăceri din ce în ce mai noi şi mai mari. Facem acest lucru, dezvoltând noi dorinţe, care deasemeni vor rămâne nesatisfăcute. Este un cerc vicios. In mod clar, cu cât ne dorim mai mult, cu atât mai goi ne simţim. Si cu cit mai goi ne simţim, cu atât mai frustraţi devenim.
Si deoarece ne aflam acum la cel mai intens nivel al dorinţelor, din istoria noastră, nu putem evita concluzia ca astăzi suntem mai nesatisfăcuţi ca oricând, chiar dacă avem mult mai multe decât părintii noştri şi decât strămoşii noştri. Contrastul dintre ceea ce avem, pe de o parte, şi sentimentul în creştere al stării de insatisfacţie, pe de alta parte, este esenţa crizei prin care trecem astăzi. Cu cit devenim mai egoişti, cu atât mai goi ne simţim, cu atât mai acuta este criza.
Dupa cum am văzut mai înainte, cu cit mai mult dorim, cu atât mai goi ne simţim. De aceea, începând de la sfârşitul secolului 20, umanitatea a experimentat cea mai mare goliciune pe care a experimentat-o vreodată.
Corectarea începe când o persoana îşi da seama ca natura sa egoista este sursa a tot ce este rău. Este o experienţă foarte personala şi foarte puternica, dar invariabil aduce persoana în faza de a dori schimbarea, de a se muta de la egoism la altruism.
Cu cit devenim mai conştienţi de egoismul nostru, cu atât mai mult vom dori sa schimbam natura noastră înspre altruism.
Ne aflam în plina criza – una foarte mare. Chiar dacă nu am fost răniţi de aceasta, nu avem nici o garanţie ca în final nu se va întâmpla acest lucru. Se pare ca nu exista domeniu în care criza sa nu-şi fi lăsat amprenta, fie ca e vorba de viata personala, de societatea în care trăim, sau de Natura.
Crizele în sine, nu sunt neapărat negative; ele doar indica, ca starea prezenta s-a întrecut pe ea însăşi, şi ca este momentul sa trecem la următoarea faza. Democraţia, revoluţia industriala, eliberarea femeii, fizica quantica, toate acestea au apărut ca rezultat al crizei în domeniul respectiv. De fapt, tot ce exista astăzi este rezultatul unei crize trecute.
Criza de astăzi nu este diferita în fond, de cele din trecut; totuşi, este mult mai intensa, afectând întreaga omenire.Dar la fel ca orice criza, este o oportunitate de schimbare, o trambulina pentru dezvoltare. Daca alegem corect, toate greutăţile ar putea sa dispară pur şi simplu.
Dar pentru ca acestea sa se întâmple, trebuie sa dorim sa se întâmple şi sa alegem ceea ce Natura doreşte ca noi sa alegem – Unitate, în locul alegerii noastre prezente, de separare.
De ce atunci, nu dorim sa ne conectam? De ce ne separam unii fata de ceilalţi? Cu cit progresam mai mult, şi cu cât mai multe cunoştinţe dobândim, cu atât mai deconectaţi devenim.
Cunoaşterea a fost întotdeauna considerata o avere.
Dar cum putem determina cine are dreptul sa cunoască? Oare faptul ca deţin exclusiv o părticică de informaţie, îmi da dreptul sa o ţin ascunsa? In mod normal, nici o persoana nu ar fi de acord cu ideea ca nu este demn pentru cunoaştere; de aceea noi încercăm sa „furam” orice informaţie dorim, şi care nu este accesibila altfel.
Oameni au început sa-şi folosească cunoaşterea pentru a câştiga plăceri materiale.
Pe măsura ce devenim mai puternici, suntem mult mai tentaţi sa ne folosim puterile ca sa obţinem ceea ce ne dorim.
Adevărul despre egoism nu este ca natura umana este egoista; este ca Eu sunt un egoist. Prima data când ne confruntam cu propriul egoism, este o experienţă care chiar ne trezeşte. Si ca orice lucru care ne trezeşte, ne da o imensa durere de cap.
Când o noua dorinţă apare, aceasta crează noi nevoi. Si când cautam moduri în care sa satisfacem aceste nevoi, ne dezvoltam şi ne îmbunătăţim minţile. Cu alte cuvinte, este evoluţia dorinţei de a primi plăcere, care crează la rândul sau evoluţie.
Intensitatea plăcerii depinde de intensitatea dorinţei. Pe măsură ce saţietatea creste, dorinţa scade proporţional. De aceea, atunci când dorinţa dispare, dispare şi plăcerea. Rezulta ca pentru a te bucura de ceva, trebuie nu doar sa dorim acel ceva, dar sa şi menţinem dorinţa, altfel plăcerea va dispare.
Mai mult, plăcerea nu se afla în obiectul dorit; ea se afla în interiorul celui ce doreşte plăcerea.
In majoritate, avem doua moduri de a controla dorinţele:

1-Transformând totul în obiceiuri, dorinţe de „supunere”, sau înhămându-le într-o rutina zilnica;
2-Diminuându-le şi suprimându-le.

Odată ce ne obişnuim cu ceva, aceasta devine a doua noastră natura. Si când acţionăm în concordanta cu natura noastră, ne simţim întotdeauna confortabil cu noi înşine.
Al doilea mod de a conduce dorinţele noastre – prin diminuarea lor – este folosit în mod curent în învăţăturile estice. Aceasta abordare urmează o singura regula: Mai bine sa nu doreşti, decât sa doreşti şi sa nu ai, sau ca sa folosim cuvintele lui Lao-Tzu (604 i.e.n. – 531 i.e.n.), „Manifestaţi simplicitate; îmbrăţişaţi simplicitatea; reduceţi egoismul; aveţi puţine dorinţe” (Calea lui Lao-Tzu).
Acum însă, cele doua cai – supunerea dorinţelor şi diminuarea lor – întâmpină o provocare majora. Când nu putem diminua dorinţele noastre, nu avem alta alegere decât sa cautam un alt mod de a le satisface. In concordanta cu aceasta, ori abandonam vechile cai, sau le combinam cumva cu o noua cale de căutare.
Sunt patru grade ale dorinţei de a primi:
a) dorinţele fizice pentru mâncare, sex şi familie;
b) abundenta
c) putere şi respect, câteodată separate în doua grupuri distincte
d) dorinţa de cunoaştere
Cele patru grade sunt divizate în doua grupuri:
1) dorinţele animale, primul grad, sunt împărtăşite de către toate creaturile vii;
2) dorinţele umane, gradele doi, trei şi patru care sunt exclusiv umane. Acest al doilea grup, este cel care ne-a adus unde suntem astăzi.
Dar astăzi a apărut o noua dorinţa – al cincilea grad în evoluţia dorinţei de a primi. Cartea Zoharului scrie ca la sfârşitul secolului 20, o noua dorinţă va apărea.
Aceasta noua dorinţă nu este doar o simpla alta dorinţă; este culminarea tuturor gradelor de dorinţe precedente. Nu este doar cea mai puternica dorinţă, dar conţine elemente unice care o diferenţiază de toate celelalte dorinţe.
Al cincilea nivel al dorinţelor, este complet diferit în esenţă. El vrea satisfacţie doar din spiritualitate, şi nu din ceva fizic. Aceasta dorinţă este deasemeni rădăcina creşterii spirituale pe care cineva este destinat sa o experimenteze. Din acest motiv, cabaliştii numesc aceasta dorinţă „punctul din inima”.
Când „punctul din inima” apare, persoana îşi muta preferinţele de la a vrea plăceri lumeşti – sex, bani, putere şi cunoaştere – la a vrea plăceri spirituale. Deoarece aceasta este un nou fel de plăcere pe care o cautam, avem deasemeni nevoie de o noua metoda pentru a o satisface. Metoda care satisface noua dorinţă se numeşte „înţelepciune"
Dar deoarece nu ştiu exact ce este spiritualitatea, cum pot şti cum o pot obţine? Deoarece la început, nu ne dam seama ca ceea ce dorim cu adevărat, este sa-l descoperim pe Creator, deasemeni nu ne dam seama ca vom avea nevoie de o noua metoda de a-L cauta. Aceasta dorinţă este atât de diferita de orice altceva am simţit înainte, ca ne este neclar până si noua. De aceea metoda descoperirii şi satisfacerii este numita „Înţelepciunea a ceea ce este Ascuns”.
Când aceasta dorinţă este îndeplinită, persoana ştie sistemul care controlează realitatea, şi participa la făurirea acesteia.O astfel de persoana nu va mai experimenta viata şi moartea în felul în care o fac ceilalţi, ci va curge prin eternitate, fără efort şi cu bucurie, ca un şuvoi de încântare şi uniune, unit fiind cu Creatorul.
Criza globala pe care o experimentam astăzi, este o adevărată criza a dorinţelor. Când folosim inţelepciunea pentru a ne satisface ultima, cea mai mare dorinţă dintre toate – dorinţa de spiritualitate – toate problemele vor fi automat rezolvate, deoarece rădăcinile lor se afla în insatisfacţia spirituala pe care multi o experimentează în prezent.
De aceea, întrebarea nu ar trebui sa fie, „Cum de am o dorinţă pentru ceva ce nu mi-a fost adus la cunostiinta de către mediul meu înconjurător”? In schimb, ar trebui sa întrebăm, „Daca tot am aceasta dorinţă, cum o realizez?” Iar răspunsul este simplu: Trateaz-o ca şi cum tratezi orice alt lucru pe care vrei sa-l obţii – gândeşte-te la el, vorbeşte despre el, citeşte despre el, şi cântă despre el. Fa orice poţi ca sa-l faci sa fie important, iar progresul tău va fi proporţional accelerat !

Fragmente din cartea "Dezvăluirea Înţelepciunii Cabalei"
Ghidul Personal pentru o Viata Mai Liniştită
MICHAEL LAYTMAN

Transformarea lumii începe din propria noastră inimă şi nicăieri din altă parte.

Trebuie ştiut că sensul căii este transformarea omului şi nu acela de-l umple cu conţinuturi sacre. Prea mulţi oameni astăzi se identifică cu conţinuturi sacre şi îşi imaginează că aceasta este calea spirituală.
Exerciţiul spiritual are drept sens să devin un altul.
Numai devenind un altul voi vedea altfel şi voi vedea altceva.
... dacă omul a avut şansa de a fi atins de către Cel cu Totul Altul,
pasul următor este acela de a se transforma, într-un mod care să nu mai vizeze doar cele câteva clipe în care trăieşte o experienţă pasivă, ci ca atunci când atinge un obiect sau întâlneşte o persoană şi o priveşte, să emane din el această profunzime a Fiinţei.
Omul matur pe calea iniţiatică este omul care se simte responsabil de a lăsa să treacă prin el ceea ce îl depăşeşte.

(K.G.Durckheim - LE CENTRE DE L'ETRE)

Înainte de a transforma lumea, omul are nevoie de a se transforma în primul rând pe sine,de a-şi găsi sensul pierdut al propriei existenţe prin renunţarea la conceptele anacronice despre viaţă şi acceptarea unei noi paradigme ca fundament al unei noi spiritualităţi,al unei noi conştiinţe.
Este soluţia pe care o propun toţi comentatorii îngrijoraţi de evoluţia lumii actuale.

Misterul rugăciunilor fără răspuns

Misterul rugăciunilor fără răspuns

Biblia este plină de rugăciuni neprimite. Pavel scrie: şi cer totdeauna ca, prin voia lui Dumnezeu, să am, în sfârşit, fericirea să vin la voi (Romani 1:10). În locul unei călătorii prospere, el a venit ca prizonier în lanţuri şi a naufragiat. Şi multe alte exemple abundă în Biblie.
Orice cerere în rugăciune arată o lipsă de supunere la ceea ce Dumnezeu, în înţelepciunea şi dragostea Lui, a hotărât dinainte.
Cum ar fi lumea dacă Dumnezeu Şi-ar schimba planul ori de câte ori cineva îşi exprimă o dorinţă în rugăciune?
Talmudul spune că Marele Preot intra în Locul preasfânt din Templu o dată pe an, spre a se ruga pentru popor şi întotdeauna îşi încheia rugăciunea cu cuvintele: Doamne, nu lua în seamă cererile drumeţilor!
Era un lucru înţelept. Cei ce călătoreau lunea cereau să nu plouă în ziua aceea; la fel, cei ce călătoreau marţia, miercurea, etc. Dacă Dumnezeu i-ar fi ascultat, poporul ar fi pierit din cauza secetei.

Următoarea poveste ilustrează cel mai bun mod de a ne ruga.
Doi creştini au plantat câte un măr în faţa casei. Când a venit vremea să se coacă merele, primul s-a uitat furios Ia pomul lui: nu avea nici măcar un măr. Când s-a apropiat de casa vecinului, s-a înfuriat şi mai tare. Ramurile din pomul vecinului său gemeau de greutatea unor fructe minunate. Atunci el i-a cerut fratelui său: Explică-mi şi mie cum vine asta. Am plantat pomii în acelaşi timp, slujim aceluiaşi Dumnezeu.
Cum se face că ţie ţi-a dat aşa multe mere şi mie nu?
Celălalt a răspuns: Poate nu te-ai rugat pentru pomul tău. -
Cum! Nu m-am rugat?, a strigat primul. M-am rugat în fiecare zi: Doamne dă ploaie; Doamne, destul cu ploaia. Doamne, acum e nevoie de soare; acum e prea mult, o să-mi usuce pomul. N-am neglijat nici o clipă rugăciunea şi totul a fost zadarnic. Tu cum ai făcut?
Fratele i-a răspuns: Nu sunt atât de priceput la rugăciune cum eşti tu. M-am rugat numai o dată, la început, în felul acesta: Tată, am sădit un măr şi aş vrea să aibă fructe la timpul cuvenit. Nu ştiu de câtă ploaie sau de cât soare are nevoie. Tu eşti un grădinar mai experimentat decât mine. Tu ai creat raiul şi toţi pomii cresc sub îndrumarea Ta. Dăruieşte-mi mere la timpul potrivit.
Trăim rugăciuni fără răspuns pentru că cerem prea multe lucruri, fără a avea în vedere rezultatele pe termen lung.

Există o cerinţă creştină: Trăiesc aici, ca un păcătos iertat prin har şi, la sfârşitul vieţii mele, mă rog să locuiesc în Cer cu cei dragi mie. Învaţă-mă Să-ţi slujesc pe pământ ca într-o călătorie către Ceruri.
O astfel de rugăciune nu rămâne niciodată nebăgată în seamă.

(din vol. Richard Wurmbrand - 100 de meditaţii din închisoare)

Iluminarea pe înţelesul tuturor

ACUM ŞTIU

" Când un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor când altul se bălăceşte, încă, în viciul său.

Dacă unul îşi reprimă cu sârg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decât păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încât ne umple sufletul de venin.

Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgârciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează când ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blândeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori... Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat. Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.

Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mâncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înnebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbânzii trufaşe asupra poftelor... Dar, dincolo de orice, trufia rămâne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă. Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămâne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngâmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.

Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Posteşte, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămâne, poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.

Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decât viciile şi incapacităţile noastre.."

"Acum ştiu, ştiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a răului, orice lipsa de mila, orice lipsa de înţelegere, bunăvoinţă, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei şi gingăşiei unui menuet de Mozart... este un păcat şi o spurcăciune; nu numai omorul, rănirea, lovirea, jefuirea, înjurătura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice căutătură rea, orice dispreţ, orice rea dispoziţie este de la diavol şi strica totul.
Acum ştiu, am aflat şi eu... "

Nicolae Steinhardt