Suntem robii conventiilor...
de Richard Bach (fragment)
“Cati ani ai?”
“Am incetat de mult sa mai tin socoteala.E prea periculos”
“Periculos?...”
“Da, este periculos sa tii socoteala,” “Cand esti mic este distractiv sa cresti.Varsta inseamna petreceri si cadouri si tort si faptul ca esti sarbatoritul zilei.Dar ai grija, fiecare an ascuns in tortul acela este ca un carlig, si daca inghiti prea multe, esti prins in mrejele unei idei de care nu mai poti sa scapi mai incolo.”…
“Atunci cand numerele sunt mici, stii ca nu trebuie sa mori.Cand numerele sunt mari…”…”TREBUIE!” “Daca numarul este mare, trebuie sa mor.”Se cheama credinta automata, cand esti de acord cu niste reguli inainte de a te gandi la ele, cand mergi unde esti dus, pentru ca asa se asteapta de la tine.Daca nu esti atent, ai sa intalnesti mii de astfel de convingeri limitatoare in viata.”
“Si aceste convingeri sunt rele?”
“Nu toate.Daca nu suntem de accord cu cele mai obisnuite dintre ele, nu putem exista in spatiu-timp.Dar atunci cand nu credem in conceptul de varsta, macar nu trebuie sa murim doar pentru ca ni se schimba numerele.”
“Dar mie imi place tortul”
“In fiecare an se adauga o lumanare.Mananci si lumanarile?
“Normal ca nu!”
“Mananca tort in orice zi ai chef.Doar ai grija sa nu-l mananci cu lumanari cu tot.”
“Imi plac cadourile.”
“Renunta la aniversari, poti sa primesti cadouri in fiecare zi a anului.”
“Ti-ai iesit din minti?”…
“Sigur ca mi-am iesit din minti.In sensul bun al cuvantului”.
“Tocmai mi-ai luat toate aniversarile.Acesta zici tu ca este sensul bun?”
“Da.Acest sens bun inseamna libertatea de conventii.Si ti-am mai luat ceva”
“Ce?”
“Atunci cand nu crezi in aniversari, ideea de a imbatrani incepe sa ti se para straina tie.Nu te mai traumatizezi cand faci saisprezece ani sau treizeci sau cincizeci sau un secol.Iti masori viata prin ceea ce inveti, nu prin numararea calendarelor pe care le-ai vazut. Daca tot e sa ai parte de socuri, macar sa fie socul dat de descoperirea principiilor universale ale Universului, decat o data oarecare, predictibila, cum ar fi urmatoarea luna noiembrie.”
“Ceilalti copii ma vor arata cu degetul--Ia uitati-va, asta e Baiatul Fara Aniversari”
“Da.Tu hotarasti.Daca gasesti vreun motiv temeinic pentru care sa numeri de cate ori te-ai invartit cu planeta asta in jurul soarelui, n-ai decat sa-ti tii zilele de nastere si sa tii seama de micul tau ceas.Inghite cate un carlig in fiecare an si plateste pretul la fel ca oricine altcineva.”
“Ma manipulezi”
“Te-as manipula daca tu ai vrea sa-ti tii zilele de nastere, iar eu te-as obliga sa renunti la ele.Daca insa tu nu ai renuntat la ele, inseamna ca nu te-am manipulat.
“Tu esti intr-adevar un adult?”
“Incearca tu insuti”,Dar tu esti intr-adevar copil?”
“Asa se presupune, dar eu ma simt mult mai batran! Tu te simti ca un adult?”
“NICIODATA!”
“Deci se pastreaza senzatiile astea neobisnuite? Atunci cand sunt mic ma simt de parca as fi mare, si cand sunt mare ma simt ca un copil?”
“Parerea mea este ca noi suntem creaturi fara varsta.Senzatiile acelea neobisnuite cum ca suntem mai tineri sau mai batrani decat corpul nostru sunt date de contrastul dintre bunul nostru simt—constiinta faptului ca ar trebui sa ne simtim tot atat de batrani ca si corpul nostru—si adevar, anume ca defapt constiinta nu are varsta.Mintea noastra nu poate sa le cuprinda pe amandoua in acelasi timp, atunci cand este guvernata de legile timpului si spatiului, asa ca in loc sa incerce sa se supuna altor legi, se da batuta.Ori de cate ori simtim ca nu avem aceasi varsta ca cea indicata de buletin, ne spunem: ce senzatie ciudata! Si schimbam subiectul”
“Dar daca nu schimbam subiectul? Care este raspunsul atunci?”
“Nu eticheta dupa varsta.Nu spune: “Sunt un baiat de 9 ani” sau “Sunt un batran de 90 de ani”. De indata ce iti spui: “Nu am varsta”, sentimentul acela straniu dispare.Serios.Incearca!”…
“Intrucat corpul nostru este expresia perfecta a modului in care gandim noi despre corp si daca modul nostru de a gandi despre corp spune ca starea lui defapt , in care acesta se afla, este intru totul legata de imaginea noastra interioara si nu are absolut nimic de a face cu timpul, atunci nu trebuie sa fim nerabdatori ca suntem prea mici sau nelinistiti ca suntem prea batrani”
“Cine zice ca avem un corp care este expresia perfecta a gandului nostru?De unde a mai aparut si asta?”
Mi-am dat o palma peste frunte:”Ah! Asta e filozofie! O inventie prea dificila si prea plictisitoare pentru un baiat de numai 9 ani.”
Se uita la mine fara sa clipeasca, cu o umbra de zambet pe buze:”Cine are 9 ani?”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu