Relaţiile personale sunt pentru noi un set inepuizabil de teste şi totodată profunde lecţii de înţelegere.
Poate ca nimic nu ne solicita mai mult generozitatea si intelepciunea ca o relatie – amoroasa, profesionala, amicala, filiala – orice implica a fi fata-n-fata cu cineva. Orice relatie personala ne atinge fiinta la toate nivelurile: fizic, emotional, mental, energetic, spiritual. Interactiunea la nivel energetic este rareori conştientizată. Desi, in permanenta are loc un schimb de energie intre noi si cei din jurul nostru, ce poate lua forme cu atat mai dramatice cu cat suntem implicati mai profund intr-o relatie.
Dar un schimb masiv de energie se poate face si in intalniri absolut accidentale si de o durata extrem de scurta. Din pacate, cel mai adesea, nu in avantajul ambelor parti.
Arta de a relaţiona constructiv nu ne-a fost niciodată predata. Nimeni nu ne-a explicat ce se întâmplă când doua fiinţe umane intra în legătură, ce schimburi subtile se produc înainte de prima strângere de mana, înainte de primul zâmbet sau de prima privire încruntată.
Înainte de orice, doi oameni stabilesc mai întâi un contact energetic. Chiar dacă se afla la mare distanta, simplul gând îndreptat către o anumita persoana ne poate pune în legătură energetica cu ea. Iar aceasta legătură, deşi pare inefabila, lipsita de consistenta, creează sau întăreşte matricea unei posibile relaţii. Prin canalele energetice avem posibilitatea de a predetermina story-ul unei legături. Pentru ca în permanenta exista un circuit energetic intre noi şi cei din jurul nostru, orice emoţie, gest, cuvânt, acţiune sau atitudine se traduce în energie care vine spre noi şi este emisa de noi.
Când trăim un disconfort pierdem energie, când suntem mulţumiţi câştigăm energie.
Cum pierdem energie în cazul unui conflict?
Într-un conflict, neliniştea pe care o trăim tulbura câmpul nostru energetic. In funcţie de natura conflictului (sentimental, competiţie de valori, concurenta profesionala, confruntare temperamentala etc.) “ancorele” acestor tulburări se fixează în diverse zone ale acestui câmp energetic. In cazul în care conflictul este menţinut multa vreme, apare riscul materializării unor boli, corpul nostru suferind un dezechilibru energetic cronic.
Sunt arhicunoscute câteva moduri de furt energetic, cel mai adesea hoţii fiind persoanele apropiate: părinti, şefi, soţi, etc. Furt de energie prin:
- critica: o resimţim ca invalidanta, negare a valorii noastre, respingere a identităţii sau a condiţiei în care ne punem prin gesturile, cuvintele şi atitudinile noastre ce sunt criticate – generează sentimente de ruşine şi regret ce sabotează stima de sine.
- interdicţia: atinge libertatea de expresie, ne limitează manifestarea, ne induce senzaţia unui pericol asupra căruia n-am căzut de acord ca ar exista, neaga afirmarea libera a temperamentului, opreşte libera iniţiativă.
- interogarea: hărţuieşte printr-o investigaţie indiscreta ce reclama subordonare prin răspuns – orice întrebare induce presiunea răspunsului, creează senzaţia obligaţiei de a satisface curiozitatea celuilalt pentru a beneficia de acceptarea persoanei
- indiferenta: ignorarea reprezinta un mod subtil de a lua energie prin crearea unei prezente “goale” pe care celalalt simte nevoia s-o umple arătând interes pentru starea persoanei ce joaca rolul dezinteresatului, al neparticipatului.
- plângerea: creează presiunea salvării, ascultarea fiind o buna forma de a oferi energie; poate sugera responsabilitatea sau obligaţia ascultătorului de a susţine sau ajuta persoana ce se plânge ( văicăreală).
Cum ne putem apăra de hoţii de energie?
In primul rand sa nu devenim obiectul atitudinilor de mai sus. Sa devenim conştienţi ca toate certurile, necazurile şi frustrările oamenilor au ca scop aprovizionarea cu energie.Aceasta se petrece la nivel subtil, rareori fiind conştienţi cei implicaţi.Înţelegând natura profunda a acestor manifestări putem zâmbi când se încearcă antrenarea noastră în conflicte, bârfe, văicăreli, judecăţi, etc.Persoanele din jurul nostru arareori conştientizează ca prin comportamentul lor hartuie energetic pe cei de lângă ei. Adeseori părintii dispun de energia copiilor lor fără sa vrea. Asta nu înseamnă sa înceteze a-şi mai corecta copilul când acesta greşeşte. Ci doar sa înveţe s-o facă fără a induce copilului sentimente negative, sa o facă cu detaşare, fără a manifesta supărare.
In relaţia de dragoste adeseori cedam energie fără sa ne-o ceara nimeni. Nu este responsabil celalalt pentru faptul ca am pus la dispoziţia sa o cantitate apreciabila din forţa şi vitalitatea noastră. Nici nu-şi da seama, apoi, ca dispune de ea simţindu-se bine. Este responsabilitatea noastră sa învăţăm sa ne menţinem integritatea energetica. Când ne pierdem tonusul fără ca cineva sa ne agreseze? De exemplu, atunci când aşteptăm înfriguraţi si plini de griji ca partenerul sa vina acasă după câteva ore de întârziere. Orele de aşteptare agitata ne-au consumat energia. Pe care vom încerca sa o recuperam. Cum? Prin metodele de mai sus: interogare, indiferenta, plângere, cearta. Chiar dacă suntem justificaţi în a cere explicaţii este importanta atitudinea pe care o avem. Dar nu putem avea o atitudine constructiva dacă în sufletul nostru ne simţim folosiţi, îndepărtaţi, ignoraţi, respinşi sau desconsideraţi (şi cum am putea sa ne simţim altfel când ne-am obişnuit ca starea noastră de bine sa depindă de cantitatea de apreciere şi atenţie primite de la partener?). Nimic mai fals şi ca atare şi stările de spirit care sunt trăite de partenerii care au aşteptări.Tonul ne va trăda teama sau furia. Iar aceasta atitudine neconstructiva constituie la rândul ei un atac energetic la adresa celuilalt, ea indicând modul în care operam în relaţie, poziţia fata de partener la acel moment. In mod normal, partenerul se va apăra atacând la rândul lui sau ignorându-ne.Si totul a început… de la felul în care am interpretat întârzierea – traducând-o în atac la adresa noastră, desconsiderare, lipsa de iubire. Noi proiectam asupra partenerilor de viata frustrările noastre, lipsa de iubire de sine.Semnificaţia pe care am dat-o gestului partenerului creează în mintea noastră un scenariu. Aşteptarea înfrigurată amplifica acest scenariu. Si cum iubiţii sunt legaţi prin fire invizibile, cel mai probabil partenerul va simţi de pe drum tensiunea care s-a creat. Poate fără sa-şi dea seama, va amâna momentul întoarcerii acasă sau soseşte (deşi iubeşte persoana care îl aşteaptă) manifestând o iritare inexplicabila. Si jocul poate continua prin cearta, acuzaţii, indiferenta, regrete.Si asa unii se îmbată, alţii se refugiază la alte femei.Când oamenii devin conştienţi de REALITATE jocurile inconştiente şi murdare încetează.Partenerii devin conştienţi de frumuseţea vieţii şi au controlul asupra stărilor de spirit.Devin Creatori...
De unde ne luam energia fără sa ii „vampirizam” pe cei din jur?
Fiecare om se naşte cu rezerve suficiente de energie pentru a trai. Daca uneori însă ne permitem luxul de a o risipi în conflicte, emoţii sau gânduri negative, ce ne pun pe minus, atunci trebuie sa învăţăm sa generam la loc energia de care avem nevoie.Sunt câteva soluţii în acest sens :
- rugăciunea, meditaţia - rugăciunile de mulţumire au rezultate.Oamenii sunt învăţaţi sa ceara ceva prin rugăciune.Când cerem ceva prin rugăciune punem de fapt în evidenta ceea ce nu avem.Si creăm condiţii sa primim tot mai puţin.Când cerem ceva consideram ca meritam mai mult şi îl judecam pe Dumnezeu de ce nu ne-a dat.Universul este astfel conceput ca nu primim niciodată mai puţin decât meritam.
- bucuria: este o sursa uriaşă de energie – rasul, seninătatea, mulţumirea calma a propriei vieţi ne oferă în permanenta vitalitate.
- exuberanta, minunarea, încântarea şi incitarea pe care le aduc întâlnirile frumoase, proiectele care ne inspira, evenimentele ce ne anima.
- iubirea: cea mai pura, mai înaltă şi complexa forma de energie, cu puterea cea mai mare de a crea - vorbim aici de iubirea necondiţionată, care este şi singura forma de iubire autentica...
- generozitatea: actul dăruirii, al comuniunii create de oferire, ne aduce instantaneu înapoi (prin bucuria celui ce primeşte) energia pe care am dat-o şi ceva în plus datorita fericirii pe care am generat-o
! aici se arata cat de important este sa mulţumim când am fost ajutaţi şi de asemenea sa ajutam atunci când persoana şi-a formulat dorinţa de a primi ajutor (verbal sau în alta forma) altfel nu se generează o reacţie autentica de recunoştinţă; recunoştinţa nefiind utila orgoliului donatorului ci smereniei demne a celui ce primeşte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu