MOTORUL SCHIMBĂRII

MOTORUL SCHIMBĂRII

Dorinţele nu apar pur şi simplu din neant. Ele se formează în mod inconştient în interiorul nostru şi ies la suprafaţă doar când devin ceva definibil, cum ar fi, „Vreau o pizza”. Înainte de aceasta, dorinţele nu sunt simţite, sau în cel mai bun caz sunt simţite ca o nelinişte. Noi toţi am experimentat acest sentiment de a dori ceva, dar ceva ce încă nu ne dădeam seama ce este. Aceasta este o dorinţă ce încă nu a ajuns la maturitate.
Plato, spunea cândva, „Nevoia este mama invenţiei” şi avea dreptate. In mod similar, Cabala ne învaţă ca singurul mod în care putem învăţa ceva este ca întâi sa dorim sa învăţăm acel lucru. Este o formula foarte simpla: când dorim ceva, facem ceea ce este necesar pentru a obţine acel lucru. Ne facem timp, ne adunam forţele şi ne dezvoltam abilităţile necesare. Rezulta din toate acestea ca motorul schimbării este dorinţa.

Totuşi, aceste dorinţe nu pot satisface în forma lor naturala, atunci când sunt centrate pe sine. Aceasta deoarece atunci când ne împlinim o dorinţă, noi o anulam, şi dacă anulam dorinţa pentru ceva, nu ne mai putem bucura de ea.
De exemplu, gândiţi-va la mâncarea voastră preferata. Acum, imaginaţi-va pe voi într-un restaurant renumit, stând confortabil la o masa, în timp ce zâmbitorul chelner va aduce un platou acoperit, îl aşează în fata voastră şi îndepărtează capacul. Hm mm... acea delicioasa scena familiara! Va bucuraţi de ea deja? Corpul vostru o face; de aceea secreta sucuri digestive doar la gândul acestui meniu.
Dar în momentul în care începeţi sa mâncaţi, plăcerea se diminuează. Cu cit mai sătui sunteţi, cu atât mai putina plăcere deriva din mâncatul în sine. In final, când v-aţi saturat pe deplin, nu va mai puteţi bucura de acea mâncare şi va opriţi din mâncat. Nu va opriţi din cauza faptului ca sunteţi sătui, ci deoarece mâncatul nu mai este atât de distractiv atunci când ai stomacul plin. Aceasta este egoismul de forma Catch-22 – dacă obţineţi ceea ce va doriţi, nu mai doriţi acel lucru.
De aceea, deoarece nu putem trai fără plăcere, trebuie sa cautam tot timpul, plăceri din ce în ce mai noi şi mai mari. Facem acest lucru, dezvoltând noi dorinţe, care deasemeni vor rămâne nesatisfăcute. Este un cerc vicios. In mod clar, cu cât ne dorim mai mult, cu atât mai goi ne simţim. Si cu cit mai goi ne simţim, cu atât mai frustraţi devenim.
Si deoarece ne aflam acum la cel mai intens nivel al dorinţelor, din istoria noastră, nu putem evita concluzia ca astăzi suntem mai nesatisfăcuţi ca oricând, chiar dacă avem mult mai multe decât părintii noştri şi decât strămoşii noştri. Contrastul dintre ceea ce avem, pe de o parte, şi sentimentul în creştere al stării de insatisfacţie, pe de alta parte, este esenţa crizei prin care trecem astăzi. Cu cit devenim mai egoişti, cu atât mai goi ne simţim, cu atât mai acuta este criza.
Dupa cum am văzut mai înainte, cu cit mai mult dorim, cu atât mai goi ne simţim. De aceea, începând de la sfârşitul secolului 20, umanitatea a experimentat cea mai mare goliciune pe care a experimentat-o vreodată.
Corectarea începe când o persoana îşi da seama ca natura sa egoista este sursa a tot ce este rău. Este o experienţă foarte personala şi foarte puternica, dar invariabil aduce persoana în faza de a dori schimbarea, de a se muta de la egoism la altruism.
Cu cit devenim mai conştienţi de egoismul nostru, cu atât mai mult vom dori sa schimbam natura noastră înspre altruism.
Ne aflam în plina criza – una foarte mare. Chiar dacă nu am fost răniţi de aceasta, nu avem nici o garanţie ca în final nu se va întâmpla acest lucru. Se pare ca nu exista domeniu în care criza sa nu-şi fi lăsat amprenta, fie ca e vorba de viata personala, de societatea în care trăim, sau de Natura.
Crizele în sine, nu sunt neapărat negative; ele doar indica, ca starea prezenta s-a întrecut pe ea însăşi, şi ca este momentul sa trecem la următoarea faza. Democraţia, revoluţia industriala, eliberarea femeii, fizica quantica, toate acestea au apărut ca rezultat al crizei în domeniul respectiv. De fapt, tot ce exista astăzi este rezultatul unei crize trecute.
Criza de astăzi nu este diferita în fond, de cele din trecut; totuşi, este mult mai intensa, afectând întreaga omenire.Dar la fel ca orice criza, este o oportunitate de schimbare, o trambulina pentru dezvoltare. Daca alegem corect, toate greutăţile ar putea sa dispară pur şi simplu.
Dar pentru ca acestea sa se întâmple, trebuie sa dorim sa se întâmple şi sa alegem ceea ce Natura doreşte ca noi sa alegem – Unitate, în locul alegerii noastre prezente, de separare.
De ce atunci, nu dorim sa ne conectam? De ce ne separam unii fata de ceilalţi? Cu cit progresam mai mult, şi cu cât mai multe cunoştinţe dobândim, cu atât mai deconectaţi devenim.
Cunoaşterea a fost întotdeauna considerata o avere.
Dar cum putem determina cine are dreptul sa cunoască? Oare faptul ca deţin exclusiv o părticică de informaţie, îmi da dreptul sa o ţin ascunsa? In mod normal, nici o persoana nu ar fi de acord cu ideea ca nu este demn pentru cunoaştere; de aceea noi încercăm sa „furam” orice informaţie dorim, şi care nu este accesibila altfel.
Oameni au început sa-şi folosească cunoaşterea pentru a câştiga plăceri materiale.
Pe măsura ce devenim mai puternici, suntem mult mai tentaţi sa ne folosim puterile ca sa obţinem ceea ce ne dorim.
Adevărul despre egoism nu este ca natura umana este egoista; este ca Eu sunt un egoist. Prima data când ne confruntam cu propriul egoism, este o experienţă care chiar ne trezeşte. Si ca orice lucru care ne trezeşte, ne da o imensa durere de cap.
Când o noua dorinţă apare, aceasta crează noi nevoi. Si când cautam moduri în care sa satisfacem aceste nevoi, ne dezvoltam şi ne îmbunătăţim minţile. Cu alte cuvinte, este evoluţia dorinţei de a primi plăcere, care crează la rândul sau evoluţie.
Intensitatea plăcerii depinde de intensitatea dorinţei. Pe măsură ce saţietatea creste, dorinţa scade proporţional. De aceea, atunci când dorinţa dispare, dispare şi plăcerea. Rezulta ca pentru a te bucura de ceva, trebuie nu doar sa dorim acel ceva, dar sa şi menţinem dorinţa, altfel plăcerea va dispare.
Mai mult, plăcerea nu se afla în obiectul dorit; ea se afla în interiorul celui ce doreşte plăcerea.
In majoritate, avem doua moduri de a controla dorinţele:

1-Transformând totul în obiceiuri, dorinţe de „supunere”, sau înhămându-le într-o rutina zilnica;
2-Diminuându-le şi suprimându-le.

Odată ce ne obişnuim cu ceva, aceasta devine a doua noastră natura. Si când acţionăm în concordanta cu natura noastră, ne simţim întotdeauna confortabil cu noi înşine.
Al doilea mod de a conduce dorinţele noastre – prin diminuarea lor – este folosit în mod curent în învăţăturile estice. Aceasta abordare urmează o singura regula: Mai bine sa nu doreşti, decât sa doreşti şi sa nu ai, sau ca sa folosim cuvintele lui Lao-Tzu (604 i.e.n. – 531 i.e.n.), „Manifestaţi simplicitate; îmbrăţişaţi simplicitatea; reduceţi egoismul; aveţi puţine dorinţe” (Calea lui Lao-Tzu).
Acum însă, cele doua cai – supunerea dorinţelor şi diminuarea lor – întâmpină o provocare majora. Când nu putem diminua dorinţele noastre, nu avem alta alegere decât sa cautam un alt mod de a le satisface. In concordanta cu aceasta, ori abandonam vechile cai, sau le combinam cumva cu o noua cale de căutare.
Sunt patru grade ale dorinţei de a primi:
a) dorinţele fizice pentru mâncare, sex şi familie;
b) abundenta
c) putere şi respect, câteodată separate în doua grupuri distincte
d) dorinţa de cunoaştere
Cele patru grade sunt divizate în doua grupuri:
1) dorinţele animale, primul grad, sunt împărtăşite de către toate creaturile vii;
2) dorinţele umane, gradele doi, trei şi patru care sunt exclusiv umane. Acest al doilea grup, este cel care ne-a adus unde suntem astăzi.
Dar astăzi a apărut o noua dorinţa – al cincilea grad în evoluţia dorinţei de a primi. Cartea Zoharului scrie ca la sfârşitul secolului 20, o noua dorinţă va apărea.
Aceasta noua dorinţă nu este doar o simpla alta dorinţă; este culminarea tuturor gradelor de dorinţe precedente. Nu este doar cea mai puternica dorinţă, dar conţine elemente unice care o diferenţiază de toate celelalte dorinţe.
Al cincilea nivel al dorinţelor, este complet diferit în esenţă. El vrea satisfacţie doar din spiritualitate, şi nu din ceva fizic. Aceasta dorinţă este deasemeni rădăcina creşterii spirituale pe care cineva este destinat sa o experimenteze. Din acest motiv, cabaliştii numesc aceasta dorinţă „punctul din inima”.
Când „punctul din inima” apare, persoana îşi muta preferinţele de la a vrea plăceri lumeşti – sex, bani, putere şi cunoaştere – la a vrea plăceri spirituale. Deoarece aceasta este un nou fel de plăcere pe care o cautam, avem deasemeni nevoie de o noua metoda pentru a o satisface. Metoda care satisface noua dorinţă se numeşte „înţelepciune"
Dar deoarece nu ştiu exact ce este spiritualitatea, cum pot şti cum o pot obţine? Deoarece la început, nu ne dam seama ca ceea ce dorim cu adevărat, este sa-l descoperim pe Creator, deasemeni nu ne dam seama ca vom avea nevoie de o noua metoda de a-L cauta. Aceasta dorinţă este atât de diferita de orice altceva am simţit înainte, ca ne este neclar până si noua. De aceea metoda descoperirii şi satisfacerii este numita „Înţelepciunea a ceea ce este Ascuns”.
Când aceasta dorinţă este îndeplinită, persoana ştie sistemul care controlează realitatea, şi participa la făurirea acesteia.O astfel de persoana nu va mai experimenta viata şi moartea în felul în care o fac ceilalţi, ci va curge prin eternitate, fără efort şi cu bucurie, ca un şuvoi de încântare şi uniune, unit fiind cu Creatorul.
Criza globala pe care o experimentam astăzi, este o adevărată criza a dorinţelor. Când folosim inţelepciunea pentru a ne satisface ultima, cea mai mare dorinţă dintre toate – dorinţa de spiritualitate – toate problemele vor fi automat rezolvate, deoarece rădăcinile lor se afla în insatisfacţia spirituala pe care multi o experimentează în prezent.
De aceea, întrebarea nu ar trebui sa fie, „Cum de am o dorinţă pentru ceva ce nu mi-a fost adus la cunostiinta de către mediul meu înconjurător”? In schimb, ar trebui sa întrebăm, „Daca tot am aceasta dorinţă, cum o realizez?” Iar răspunsul este simplu: Trateaz-o ca şi cum tratezi orice alt lucru pe care vrei sa-l obţii – gândeşte-te la el, vorbeşte despre el, citeşte despre el, şi cântă despre el. Fa orice poţi ca sa-l faci sa fie important, iar progresul tău va fi proporţional accelerat !

Fragmente din cartea "Dezvăluirea Înţelepciunii Cabalei"
Ghidul Personal pentru o Viata Mai Liniştită
MICHAEL LAYTMAN